Uzucapiunea într-o poveste

Uzucapiunea. Sau cum a devenit Ion proprietar.

Analizăm uzucapiunea și vom reda, pe scurt, mai jos, o situație des întâlnită în viața reală, a cărei rezolvare este prin uzucapiune.

Înainte de a începe însă se impune să facem o precizare. Situația prezentată se referă strict la ipoteza cumpărării unui teren cu chitanță de mână. Această mențiune este necesară, întrucât pot exista și alte situații, caz în care inclusiv actele necesare vor fi altele.

Înapoi la povestea noastră despre Ion și uzucaiune, astăzi s-au împlinit 40 de ani.

Dar nu de când Ion s-a născut, ci de când Ion stăpânește în fapt un teren.

Doar că Ion nu are acte pe teren, are doar o chitanță de mână.

Până astăzi, pe Ion nu-l interesa situația juridică a terenului, doar că acum s-a hotărât să îl vândă.

Pentru aceasta însă trebuie să-și dovedească calitatea de proprietar.

Ion își dorește să intre în legalitate, deci.

El știe că în perioada comunistă terenurile nu puteau fi vândute, adică Ion nu putea merge cu vânzătorul la Notariatul de Stat pentru a încheia în mod legal un contract de vânzare.

Ion a luat legătura cu Mihai, vânzătorul său. L-a rugat pe acesta să meargă la notar pentru a încheia contractul de vânzare. Mihai l-a refuzat.

Ion se întreabă acum: cum poate el deveni proprietar?

Că, până la urmă, nu-i așa, Ion a stăpânit/ocupat/folosit terenul acela în ultimii 40 de ani.

Ion s-a informat.

A aflat astfel despre uzucapiune.

Și a mai aflat că are o singură soluție: să se judece pentru uzucapiune.

Dar cum s-a informat Ion?

A fost la avocat.

Și a citit și articolul nostru despre uzucapiune, desigur.

 Ion a deschis proces pentru uzucapiune.

Bine, nu chiar el, ci avocatul pe care l-a angajat, că să te judeci pentru uzucapiune nu-i chiar un proces pe care să îl poți duce singur dacă nu știi drept.

Pentru a-l ajuta pe Ion să înțeleagă ce presupune un proces, am mai scris un articol.

A trebuit Ion să își dovedească pretențiile.

Pentru că oricine face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească.

Așa că a strâns o serie de acte, a adus 2 martori, vecini, care  au știut că Ion stăpânește un teren de mult timp și a făcut și măsurători.

Tot acum, Ion a aflat că în proces va dobândi o calitate, aceea de reclamant. Despre ce înseamnă reclamant și pârât, am scris aici.

Procesul s-a terminat, iar Ion a primit acasă, în plic, de la instanță, hotărârea judecătorească.

A aflat și că pentru a putea folosi hotărârea are nevoie de forma legalizată a acesteia, adică de aplicarea unei ștampile pe care să scrie că e definitivă. Despre ce pași a urmat Ion pentru a obține forma legalizată, am scris aici.

Astfel, după câtva timp, Ion a devenit proprietar cu acte-n regulă.

Titlul său de proprietate este  hotărârea judecătorească rămasă definitivă.

Între timp, Ion s-a răzgândit, nu mai vrea să vândă. Acum, că a reglementat situația juridică a trenului, îl va lăsa moștenire copiilor.

Ion a înțeles: informația înseamnă putere!

Fii ca Ion, devino proprietar prin uzucapiune!

Bun, ne-am amuzat puțin,

mai departe însă, pentru cei curioși, care doresc să cunoască mai mult, redăm pe larg instituția uzucapiunii.

Nu de puține ori am auzit de oameni care stăpânesc de mulți ani terenuri, dar pentru care nu au vreun titlu de proprietate.

Aceștia, în termeni de uzucapiune, se numesc posesori.

Pentru că doar posedă, dar nu au acte.

Pe aceste terenuri, ei au construit clădiri, au cultivat diverse, au pășunat vite, etc; pe scurt, posesorii s-au purtat ca niște adevărați proprietari, deși nu erau.

Rezolvarea acestei situații este prin uzucapiune.

Uzucapiunea – context istoric

În perioada comunistă, statul român a dispus scoaterea tuturor terenurilor din circuitul civil. Cu alte cuvinte, s-au stopat tranzacțiile  referitoare la terenuri între persoanele fizice.

În pofida interdicției statului din acea vreme, tranzacțiile cu terenuri au continuat să aibă loc; într-adevăr, nu în formă autentică, la notariatul de stat, ci prin încheierea așa numitelor „chitanțe de mână” între vânzător și cumpărător, acesta din urmă plătind o anumită sumă de bani pentru terenul respectiv și intrând în posesia lui de la momentul semnării chitanței respective.

Deși cumpărătorul s-a comportat față de terenul „cumpărat” ca un adevărat proprietar, din punct de vedere legal, acestuia i-a lipsit înscrisul care să demonstreze că și în acte este proprietar.

Situațiile arătate mai sus reprezintă temeiul sau motivarea în fapt a cererilor de chemare în judecată declanșate de cumpărătorii din chitanțele de mână pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Care sunt modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate?

Ca teorie generală, dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se poate dobândi pe cale convențională, prin vânzare, schimb sau donație, enumerarea fiind exemplificativă.

Proprietatea se mai poate dobândi prin succesiune (moștenire), accesiune, ocupațiune sau uzucapiune.

Știm că sună complicat, dar unii termeni chiar sunt tehnici și sunt mai greu de tradus simplu, într-un singur cuvânt, din drept în română.

Însă vom face lumină cu privire la uzucapiune în cele ce urmează.

Uzucapiunea – ce înseamnă?

 Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate prin efectul unei posesii(stăpâniri) pentru o anumită perioadă de timp stabilită de lege.

Mai este cunoscută și sub numele de „prescripție achizitivă”, dat fiind că trecerea timpului produce un efect constitutiv de drepturi.

Practic, mai simplu spus, prin uzucapiune ne transformăm din posesori în proprietari.

De ce a reglementat legiuitorul uzucapiunea?

Uzucapiunea are a dublă natură juridică:

• pe de o parte, reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate;
• iar pe de altă parte, este o sancțiune pentru adevăratul proprietar care a permis ca bunul său să fie stăpânit de o altă persoană pentru o perioadă lungă de timp.

Putem afirma că, deși reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate a adevăratului proprietar, uzucapiunea este permisă din rațiuni sociale care pun în discuție atât nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, cât și necesitatea sancționării adevăratului proprietar.

Uzucapiunea – de câte feluri este? (art. 930 și art. 931 C. civ.)

Conform Noului Cod Civil, uzucapiunea poate fi tabulară sau extratabulară.

Uzucapiunea tabulară

este forma de uzucapiune care îi permite celui care a posedat în folosul său un imobil sau un dezmembrământ timp de 10 ani să își înscrie dreptul de proprietate asupra acestuia în cartea funciară, dacă se încadrează în cerințele prevăzute de lege:

• proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz și-a încetat existența;
• a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate;
• imobilul nu este înscris în nicio carte funciară.

În toate cazurile, este necesar ca uzucapantul să își fi înregistrat cererea sa de înscriere în cartea funciară înainte ca o altă persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de prescripție.

Uzucapiunea extratabulară

este forma de uzucapiune ce vizează ipoteza în care o persoană și-a înscris cu bună-credință dreptul de proprietate în cartea funciară, fără a avea însă o cauză legitimă.

Chiar și în aceste condiții, dacă acesta a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înscrierii, iar posesia sa a fost neviciată, drepturile sale nu mai pot fi contestate.

Atenție,

 dispozițiile referitoare la uzucapiunea imobiliară extratabulară se aplică numai posesiilor care au început după data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, respectiv după data de 1 octombrie 2011.

Pentru posesiile începute înainte de intrarea în vigoare a acestuia – situația lui Ion al nostru, cel cu povestea despre uzucapiune de mai sus – se vor aplica dispozițiile Codului Civil de la 1864.

Concret, dispozițiile Noului Cod Civil privitoare la uzucapiunea imobiliară  extratabulară se pot invoca începând cu octombrie 2021.

Uzucapiunea – căile prin care se poate invoca

 Uzucapiunea se poate invoca pe cale de acțiune, adică cerere de chemare în judecată, sau pe cale de excepție, ca mijloc de apărare, pe calea întâmpinării.

Posesia și uzucapiunea

 Ce condiții trebuie să îndeplinească posesia pentru a putea uzucapa?   (art. 922 – 925 C. civ.)

 Definim posesia ca fiind o stare de fapt ce constă în stăpânirea materială și întrebuințarea unui bun, în interes propriu, de către o persoană care se poartă față de bun ca și când el ar avea calitatea de proprietar.

 Posesia trebuie să fie utilă, iar pentru a fi utilă ea trebuie să fie:

• continuă: posesorul trebuie să exercite posesia în mod regulat; pot exista și intermitențe, dar acestea nu trebuie sa fie anormale raportat la natura bunului;
• netulburată: posesorul trebuie să nu fi intrat în stăpânirea de fapt a bunului sau să își fi conservat dreptul prin violență fizică sau morală;

• publică: posesorul trebuie să exercite posesia în văzul tuturor;

• exercitată sub nume de proprietar.

Uzucapiunea – unde mă judec?

 Cererea de uzucapiune se introduce la instanța în circumscripția căreia este situat bunul imobil.  (art. 1.051 alin. 1  C.proc.civ.)

De ce probe este nevoie pentru a dovedi uzucapiunea? (art. 1.051  alin. 2 și 3 C.proc.civ.)

1.înscrisuri:

• un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, care atestă că titularul dreptului înscris în cartea funciară este decedat, precum și data decesuluisau, după caz un certificat emis de autoritatea competentă, care atestă faptul că persoana juridică titulară a dreptului înscris în cartea funciară și-a încetat existența;
• un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care să rezulte dacă moștenirea titularului înscris în cartea funciară a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au cules moștenirea respectivă;
• un certificat eliberat de primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, din care să rezulte că acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale;
• certificat de rol fiscal, atunci când este cazul;
• înscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul și-a întemeiat posesia, atunci când este cazul;
• documentația tehnică cadastrală a imobilului, realizată, pe cheltuiala celui interesat, de o persoană fizică sau juridică autorizat, potrivit legii;
• extrasul de carte funciară pentru informare, cu arătarea titlului înscris în cartea funciară ori a înscrierii declarației de la proprietate, precum și a faptului dacă imobilul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru și carte funciară; în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară în folosul unei alte persoane și nici grevat de sarcini, un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt, inclusiv faptul că nu a fost alocat un număr cadastral pentru înscrierea imobilului.

2.  interogatoriul pârâtului pentru a se arăta care este momentul de la care adevăratul proprietar s-a desesizat de bun și momentul de la care reclamantul a început să intre în stăpânirea bunului.

3. proba testimonială cu  martori; se vor indica numele prenumele și domiciliul.

Uzucapiunea – cu cine mă judec?

 Cererea de chemare în judecată pentru uzucapiune se introduce în contradictoriu cu adevăratul proprietar.

În ipoteza în care acesta este decedat, cererea se va îndrepta împotriva moștenitorilor săi.

Dacă nu pot fi identificați nici moștenitorii adevăratului proprietar, cererea se va introduce împotriva statului, prin  Ministerul Finanțelor Publice.

Uzucapiunea – ce trebuie sa cuprindă cererea de chemare în judecată?

Pe lângă mențiunile pe care trebuie să le conțină orice cerere de chemare în judecată conform în art. 194 C.proc.civ., în cererea de uzucapiune trebuie să se arate:

• data de la care se posedă imobilul sub nume de proprietar;
• temeiul uzucapiunii (cu titlu de exemplu: o zdelcă, o chitanță, un proces – verbal);
• mențiunea dacă imobilul este sau nu înscris în cartea funciară;
• numele/denumirea vechiului proprietar sau a succesorilor acestuia.

Uzucapiunea – care este procedura de judecată? ( art. 1.052 C.proc. civ.)

• după depunerea cererii de chemare în judecată pentru uzucapiune, instanța dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciară sau a succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuți; apoi,
• se va emite o somație care se va afișa:

– la imobilul în litigiu;

– la sediul instanței;

– la sediul biroului de cadastru și publicitate imobiliară;

– la sediul primăriei în raza căruia se află imobilul;

și se va publica în două ziare de largă răspândire, din care cel puțin unul de circulație națională.

Cele de mai sus sunt particularități ale procesului de uzucapiune,

Ce va cuprinde somația?

• denumirea instanței care a emis somația, numărul și data încheierii prin care s-a dispus emiterea;
• numele, prenumele sau denumirea posesorului și domiciliul sau, după caz, sediul acestuia;
• precizarea că acesta invocă dobândirea proprietății sau a unui alt drept real prin uzucapiune;
• indicarea precisă a imobilului, cu adresa poștală și, dacă este cazul, cu număr cadastral sau topografic și a numărului de carte funciară, iar în lipsa acestora, cu precizarea vecinilor;
• somația către toți cei interesați să facă opoziție cu precizarea că, în caz contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publicații se va trece la judecarea cererii.

Care este scopul somației arătate mai sus?

De informare.  Urmare a aceastei somații, persoanele interesate pot face opoziție față de cererea de uzucapiune. Termenul este de 6 luni de la emiterea acestei publicații, iar în ipoteza în care nu s-au făcut opoziții, va începe judecata.

Ce se întâmplă în ipoteza în care s-au formulat opoziții sau, din contră, nimeni nu a formulat opoziții?

În ambele cazuri, instanța va cerceta dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Prima ipoteza:

dacă s-au formulat opoziții la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului pentru a formula întâmpinare. După primirea întâmpinării se va fixa termen pentru soluționarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului și a oponenților, cărora li se va comunica și câte o copie de pe cererea de înscriere și întâmpinarea depusă de reclamant.

A doua ipoteză:

dacă, din contră, nu s-au formulat opoziții la cererea de uzucapiune sau dacă cel înscris în cartea funciară este decedat ori și-a încetat existența juridică sau a renunțat la proprietate, instanța se va pronunța, în camera de consiliu, după ascultarea reclamantului și a martorilor și verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii, prin încheiere.

Cum se va înscrie în cartea funciară dreptul uzucapat?

Reclamantul va putea cere înscrierea provizorie a dreptului uzucapat, în temeiul încheierii indicate mai sus sau, după caz, al hotărârii judecătorești de primă instanță prin care s-a admis cererea de înscriere, înainte de rămânerea definitivă a acesteia. Justificarea înscrierii provizorii se va face pe baza încheierii sau, după caz, a hotărârii judecătorești, rămase definitivă.

În toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului în temeiul uzucapiunii dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea.

Uzucapiunea – care este momentul de la care reclamantul se poate considera proprietar?

Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condițiile legii, în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii  (art. 1.053 alin. 2 C.civ.).

În ce legi scrie despre uzucapiune?

Uzucapiunea în Codul Civil

Art. 930 (1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă:

a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, și-a încetat existența;

b) a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate;

 c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.

(2) În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă și-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terță persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.

Art. 931 (1) Drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credință a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată.

(2) Este suficient ca buna-credință să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere și în momentul intrării în posesie.

Art. 932 (1) În cazurile prevăzute la art. 930 alin. (1) lit. a) și b), termenul uzucapiunii nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, a încetării existenței juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declarației de renunțare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară.

(2) Viciile posesiei suspendă cursul uzucapiunii.

Art. 933 (1) Fiecare posesor este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.

(2) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesie cu aceea a autorului său.

Art. 934 Dispozițiile prezentei secțiuni se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la prescripția extinctivă.

Uzucapiunea în Codul de Procedură Civilă

Art. 1.050 Domeniu de aplicare. Dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.

Art. 1.051 Instanța competentă. Cuprinsul cererii

(1) Cererea de uzucapiune se depune la judecătoria în circumscripția căreia este situat imobilul.

(2) Reclamantul va arăta în cererea de înscriere data de la care posedă imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, faptul dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciară, precum și numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaște.

(3) La cerere se vor anexa:

a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, care atestă că titularul dreptului înscris în cartea funciară este decedat, precum și data decesului sau, după caz, un certificat emis de autoritatea competentă, care atestă faptul că persoana juridică titulară a dreptului înscris în cartea funciară și-a încetat existența;

 b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care să rezulte faptul dacă moștenirea titularului înscris în cartea funciară a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au cules moștenirea respectivă;

c) un certificat eliberat de primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, din care să rezulte că acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale;

 d) certificatul de rol fiscal, atunci când este cazul;

 e) înscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul și-a întemeiat posesia, atunci când este cazul;

 f) documentația tehnică cadastrală a imobilului, realizată, pe cheltuiala celui interesat, de o persoană fizică sau juridică autorizată, potrivit legii;

 g) extrasul de carte funciară pentru informare, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară ori a înscrierii declarației de renunțare la proprietate, precum și a faptului dacă imobilul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară; în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară în folosul altei persoane și nici grevat de sarcini, un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt, inclusiv faptul că nu a fost alocat un număr cadastral pentru înscrierea imobilului;

 h) lista cuprinzând numele, prenumele și domiciliul a cel puțin 2 martori.

 Art. 1.052 Procedura de judecată. Căi de atac.

(1) După depunerea cererii, instanța dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciară sau a succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuți, precum și emiterea unei somații și afișarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul instanței, al biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară și la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum și publicarea ei în două ziare de largă răspândire, dintre care cel puțin unul de circulație națională.

(2) Afișele și publicația vor cuprinde:

a) denumirea instanței care a emis somația, numărul și data încheierii prin care s-a dispus emiterea;

b) numele, prenumele sau denumirea posesorului și domiciliul sau, după caz, sediul acestuia;

c) precizarea că acesta invocă dobândirea proprietății sau a unui alt drept real prin uzucapiune;

d) indicarea precisă a imobilului, cu adresa poștală și, dacă este cazul, cu număr cadastral sau topografic și a numărului de carte funciară, iar în lipsa acestora, cu precizarea vecinătăților;

e) somația către toți cei interesați să facă opoziție, cu precizarea că, în caz contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publicații se va trece la judecarea cererii.

(3) Cheltuielile necesare efectuării formalităților de afișare și publicare sunt în sarcina reclamantului.

(4) Îndeplinirea acestor formalități va fi constatată într-un proces-verbal, întocmit de grefier, ce se va depune la dosarul cauzei.

(5) Dacă nu s-au făcut opoziții în termenul prevăzut la alin. (2) lit. e) sau dacă cel înscris în cartea funciară este decedat ori și-a încetat existența juridică sau a renunțat la proprietate, instanța se va pronunța în camera de consiliu, după ascultarea reclamantului și a martorilor și verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii, prin încheiere.

(6) Dacă s-au formulat opoziții la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula întâmpinare potrivit dispozițiilor de drept comun. După primirea întâmpinării se va fixa termen pentru soluționarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului și a oponenților, cărora li se va comunica și câte o copie de pe cererea de înscriere și întâmpinarea depusă de reclamant.

(7) În ambele cazuri, instanța va cerceta dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Codul civil pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii.

(8) Încheierea sau, după caz, hotărârea este supusă numai apelului.

Articolul 1.053

Înscrierea în cartea funciară a dreptului uzucapat

(1) Reclamantul va putea cere înscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat, în temeiul încheierii date potrivit art. 1.052 alin. (5) sau, după caz, al hotărârii judecătorești, de primă instanță, prin care s-a admis cererea de înscriere, înainte de rămânerea definitivă a acesteia. Justificarea înscrierii provizorii se va face pe baza încheierii sau, după caz, a hotărârii judecătorești, rămasă definitivă.

(2) În toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea.

(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condițiile legii, în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii.

Nota bene cu privire la articolul ce privește uzucapiunea:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu s-a răspuns la toate întrebările particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept. Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus.

Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua o decizie cu privire la speța Dvs!

articol scris de Ștefania COȚOVANU, avocat.

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a Cabinetului de Avocat geanina DRIAN

copertă: pixabay.com