„Instanța amână pronunțarea”, este rudă bună cu „instanța rămâne în pronunțare”, despre care am scris, pe larg, aici.

Am ajuns deci la finalul procesului și noi toți, justițiabili, avocați ori chiar curioși, verificăm într-una portalul, sperând să aflăm ce a hotărât judecătorul.

De multe ori însă ceea ce găsim e următoarea mențiune, ușor abstractă pentru nespecialiști ai dreptului:

„Tip soluție: Amână pronunţarea”.

Inevitabil, se ridică mai multe întrebări, la care vom încerca să răspundem, punctual, în cele ce urmează.

Ce înseamnă pronunțare?

Scurt și simplu, înseamnă că s-a terminat procesul și judecătorul urmează să ia o hotărâre cu privire la acesta.

Să se pronunțe, adică.

Scurtă clarificare de termeni.

deliberare – activitatea de cântărire și apreciere a tuturor probelor, apărărilor și argumentelor invocate în cauză, realizată de judecător, în secret; etapă procesuală situată între dezbateri și pronunțare;

minută – doar soluția dată în cauză, pentru fiecare capăt de cerere, fără motivare ori alte detalii referitoare la părți ori la proces; nu cuprinde argumentele care au format convingerea judecătorului, acestea vor fi regăsite în hotărâre;

hotărâre – actul final al procesului care cuprinde date privind instanța și părțile cauzei (în partea introductivă), motivarea (în considerente) și soluția (în dispozitiv); din hotărârea redactată trebuie să reiasă raționamentul urmărit de judecător în soluția dată;

motivare – parte a hotărârii care cuprinde analiza efectuată de judecător cu privire la toate argumentele, apărările și probele invocate în cauză și care au format convingerea acestuia cu privire la soluția regăsită la final;

redactarea hotărârii – activitatea prin care judecătorul transpune pe hârtie argumentele cântărite și rezultatul deliberării;

comunicarea hotărârii – activitatea prin care hotărârea redactată este transmisă părților, în format fizic sau electronic; de la momentul comunicării curge, în general, termenul pentru calea de atac.

instanța amână pronunțarea – instanța stabilește un alt termen pentru a lua decizia, altul decât ziua în care se termină procesul sau instanța stabilește un nou termen pentru a lua decizia, față de cel anterior, în cazul amânărilor repetate.

PE SCURT:

 De ce instanța amână pronunțarea?

Din lipsă de timp.

Sau alte motive întemeiate.

De câte ori poate instanța să amâne pronunțarea în procesul civil?

De mai multe ori.

Teoretic, maxim 15 zile, în procedurile neurgente.

Practic, poate dura și mai mult.

Acest termen este destul de scurt, dat fiind faptul că în civil instanța întâi se pronunță (dă soluția în cauză) și abia apoi redactează (scrie pe hârtie argumentele și motivarea) hotărârea în întregul ei.

Desigur, există și proceduri speciale pentru care putem avea alte reguli.

Dar în procesul penal?

Tot de mai multe ori.

Însă termenul este mai larg, de 60 de zile. Poate ajunge, cu toate amânările, la maxim 120 de zile.

Termenul este mult mai larg întrucât regula, în penal, este că la momentul pronunțării hotărârea trebuie să fie deja redactată (scrisă pe hârtie, cu toate argumentele și motivarea).

Totuși, în cazuri excepționale (de exemplu, în materia măsurilor preventive) pronunțarea se face înaintea redactării, caz în care se aplică tot un termen de 15 zile.

Desigur, există și proceduri speciale pentru care putem avea alte reguli.

Pot urgenta în vreun fel pronunțarea?

Răspunsul, cel puțin cel teoretic, este da.

Găsiți explicațiile pe larg, mai jos.

Ce putem face dacă instanța amână pronunțarea prea mult?

Contestație privind tergiversarea procesului, atât în procesul civil, cât și în cel penal.

Am scris detaliat în partea „pe larg” a articolului.

Există reguli distincte în procesul civil și în cel penal când instanța amână pronunțarea?

 Da. Diferența majoră este reprezentată de ordinea etapelor de urmat în fiecare materie și, în consecință, de durata distinctă a termenelor.

Continuați să citiți, veți înțelege.

Care sunt textele de lege care ne interesează?

 În principiu, art. 396 și 402 din Codul de procedură civilă și art. 391 și 405 din Codul de procedură penală.

Pe larg:

De ce instanța amână pronunțarea?

Cel mai adesea, instanța amână pronunțarea întrucât nu a avut timp suficient pentru a analiza în detaliu toate actele din dosar, pentru a delibera și a pronunța o soluție, adică pentru a lua o hotărâre.

Amânarea pronunțării reprezintă o măsură la care instanța poate recurge în cazuri justificate.

Semnificația noțiunii de „cazuri justificate” este conturată de jurisprudență, legiuitorul neoferind vreun reper în acest sens.

De câte ori poate instanța să amâne pronunțarea în procesul civil?

 În dosarele civile, hotărârea se redactează după pronunțare.

Adică judecătorul întâi se pronunță (zice, pe scurt, ce hotărâre a luat) și abia apoi redactează, scrie efectiv hotărârea pe care o primiți acasă, în plic.

Astfel, pronunțarea trebuie să se facă cât mai rapid.

Legea îi permite judecătorului ca în cazuri justificate să amâne pronunțarea pentru o perioadă care nu poate depăși 15 zile.

Amânarea se poate realiza de mai multe ori, cu condiția ca durata totală să nu fie mai mare de 15 zile.

Într-adevăr, în practică, de cele mai multe ori acest termen este depășit.

De știut e că deși textul de lege nu prevede o sancțiune pentru cazul în care instanța amână pronunțarea excesiv de mult, judecătorul poate răspunde disciplinar în anumite condiții: fie dacă nu respectă, în mod repetat și imputabil, termenele stabilite de lege în vederea soluționării cu celeritate a cauzelor, fie dacă nu redactează hotărârea în termen.

Există și proceduri speciale în care se aplică alte termene, mai scurte.

De exemplu, în cazul procedurii ordonanței președințiale, dată fiind urgența, pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Dar în procesul penal?

În materie penală, după cum am văzut, regula este că pronunțarea se face după ce hotărârea a fost deja redactată.  În acest sens, legiuitorul a prevăzut un termen mai larg, de 60 de zile, care ar trebui să fie suficient pentru deliberare, redactare și pronunțare.

Mai mult, în cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în termenul de 60 de zile, instanța poate amâna pronunțarea succesiv, fiecare amânare neputând depăși 30 de zile.

O limitare există totuși: în orice caz, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor.

În cazurile de excepție în care se întocmește minuta, care se pronunță înainte ca hotărârea să fie redactată, regulile sunt asemănătoare cu cele din procesul civil. Mai precis, deliberarea și pronunțarea hotărârii au loc în termen de cel mult 15 zile de la închiderea dezbaterilor. Pentru motive întemeiate, acest termen poate fi amânat o singură dată, pentru cel mult 15 zile.

Reglementarea legală a acestor proceduri reprezintă consecința firească a dreptului justițiabilului la un proces echitabil, prevăzut în Constituție și în codurile de procedură:

 „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.” (art. 21 alin. (3) Constituție).

Termenul rezonabil trebuie apreciat în concret, de la caz la caz.

Ce putem face dacă instanța amână pronunțarea prea mult?

Puteți apela la contestația privind tergiversarea procesului, atât în procesul civil, cât și în cel penal.

Tergiversarea presupune o amânare, o întârziere nejustificată în rezolvarea unei chestiuni.

În civil, contestația se poate face „când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat” (art. 522 C. proc. civ).

Procedura este una urgentă: contestaţia se soluţionează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părţilor.

De asemenea, în penal, această contestație este prevăzută pentru cazul în care judecata nu se împlinește într-o durată rezonabilă.

În cazul în care pronunțarea a fost amânată prea mult, contestația poate fi făcută:

• după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă;
• după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare. (art. 488¹ proc. pen.).

Mai mult decât atât, după cum am văzut mai sus, judecătorul poate răspunde disciplinar pentru nerespectarea repetată și imputabilă a termenelor.

Când instanța amână pronunțarea, există reguli distincte în procesul civil și în cel penal?

Răspunsul este da.

Care sunt regulile specifice procesului civil?

În procesul civil, ulterior închiderii dezbaterilor, etapele care urmează sunt:

• instanța deliberează în secret și ia o hotărâre cu privire la cauză;
• instanța întocmește minuta.

Minuta cuprinde strict soluția dată în cauză, fără motivare ori alte detalii.

Ceea ce instanța pronunță pe portal (prin mijlocirea grefei) ori, mai rar, chiar în ședința publică, este, așadar, minuta.

Minuta se pronunță deci, înainte de redactarea hotărârii.

• abia după acest moment, hotărârea finală se redactează, cuprinzând toate detaliile relevante în cauză și motivarea care a format convingerea instanței în soluția pronunțată. Minuta anterior pronunțată constituie dispozitivul hotărârii astfel redactate.
• hotărârea redactată se comunică părților de îndată și din oficiu, în copie.

La nivel teoretic, amânarea pronunțării în procesul civil reprezintă însă excepția de la regulapronunțării hotărârii de îndată, chiar în ședința publică în care s-au desfășurat dezbaterile. Practica a dovedit însă că supraîncărcarea instanțelor prezintă consecințe inclusiv asupra posibilității efective a unui judecător de luare a unei decizii în cauză imediat după închiderea dezbaterilor.

Desigur, există și proceduri speciale pentru care avem alte reguli.

Care sunt regulile specifice procesului penal?

În procesul penal, ulterior închiderii dezbaterilor, etapele care urmează sunt:

• atunci când rezolvă acțiunea penală ori acțiunea civilă din procesul penal instanța deliberează, redactează și abia după pronunță hotărârea. Nu se întocmește minuta.Pronunțarea hotărârii se face deci după redactarea acesteia.
• după pronunțarea hotărârii care este deja redactată la acel moment, aceasta se comunică procurorului, părților și persoanei vătămate.
• excepțional, atunci când instanța deliberează asupra unei chestiuni care nu rezolvă nici acțiunea penală, nici acțiunea civilă (deci nu analizează fondul cauzei), întocmește minuta. Regăsim astfel de situații în materia măsurilor preventive, a măsurilor asigurătorii ori a soluțiilor dispuse în faza de cameră preliminară.
• dacă instanța a întocmit minuta, aceasta se pronunță fie în ședință publică, fie prin mijlocirea grefei instanței (pe portal).

Cu alte cuvinte, finalul procesului penal trebuie să culmineze direct cu o hotărâre redactată integral, motivată în fapt și în drept. Instanța nu poate pronunța o soluție fără să analizeze înainte, în scris, toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului.

Această optică a legiuitorului în materie penală este recentă (2021) și a intervenit ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 233/2021 prin care dispozițiile în vigoare la acel moment au fost declarate neconstituționale. Conform acestei decizii, Curtea a constatat că „redactarea motivelor în fapt și în drept la momentul pronunțării permite urmărirea raționamentului care conduce judecătorul la soluție, reduce prejudecățile cognitive și crește probabilitatea ca judecătorul să pronunțe o soluție corectă.”.

Desigur, există și proceduri speciale pentru care avem alte reguli.

Care sunt temeiurile legale în baza cărora instanța amână pronunțarea?

• art. 396 Cod procedură civilă:

„(1) În cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile.

(2) Dacă pronunţarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunţată mai înainte de data fixată în acest scop.

(3) Dacă pronunţarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunţată mai înainte de data fixată în acest sco.”.

• art. 402 Cod procedură civilă:

 „Sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2), hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii.”.

• art. 391 Cod procedură penală:

„Soluționarea cauzei.

(1) Deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii se fac într-un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor.

(2) La închiderea dezbaterilor, președintele completului informează părțile și persoana vătămată prezente asupra datei și modalității de pronunțare a hotărârii.

(3) În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instanța poate amâna succesiv pronunțarea, fiecare amânare neputând depăși 30 de zile. În toate cazurile, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor.

• art. 405 Cod procedură penală:

 „Pronunțarea hotărârii.

(1) Hotărârea se pronunță, după redactare, în ședință publică de către președinte sau de către alt membru al completului de judecată desemnat de președinte, asistat de grefier, care va citi dispozitivul hotărârii, sau se pronunță prin punerea acesteia la dispoziția părților, a persoanei vătămate și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței.

(2) În cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, deliberarea și pronunțarea hotărârii au loc în termen de cel mult 15 zile de la închiderea dezbaterilor, dacă legea nu prevede altfel. În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în acest termen, instanța poate amâna pronunțarea o singură dată, pentru o durată de cel mult 15 zile. Președintele sau, după caz, alt membru al completului pronunță minuta hotărârii, în condițiile alin. (1), dacă legea nu prevede altfel.

(3) La pronunțarea hotărârii părțile și persoana vătămată nu se citează”.

• art. 271 din Legea 303/2022:

 „Constituie abateri disciplinare:

g) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;

q) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege”.

Nota bene cu privire la articolul despre instanța amână pronunțarea:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu s-a răspuns la toate întrebările particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept.

Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua o decizie cu privire la speța Dvs!

articol scris de Adelina LUPU, avocat.

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a Cabinetului de Avocat geanina DRIAN

copertă: pixabay.com