Reținerea este una dintre măsurile preventive privative de libertate care se poate lua într-un dosar penal. În acest sens, pentru a putea fi dispusă, reținerea trebuie să îndeplinească toate condițiile generale impuse de lege pentru luarea unor măsuri preventive:

• la dosar să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că suspectul/inculpatul a săvârșit o infracțiune;
• măsura să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului/inculpatului de la urmărire penală sau judecată sau prevenirea săvârșirii altei infracțiuni;
• măsura să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii reținute în sarcina suspectului/inculpatului;
• să nu existe o cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale/exercitării acesteia (art. 16 CPP).

O condiție procedurală specială în materia măsurilor preventive o reprezintă audierea suspectului sau inculpatului înainte de momentul luării măsurii preventive, în prezența obligatorie a unui avocat ales sau desemnat din oficiu.

Atenție: măsurile preventive se pot dispune numai după declanșarea procesului penal față de suspect sau inculpat. Ele pot fi aplicate pe tot parcursul procesului penal – în fazele de urmărire penală, cameră preliminară, judecată –  până la momentul la care hotărârea rămâne definitivă.

Față de cine poate fi dispusă retinerea?

Retinerea este singura măsură preventivă care poate fi dispusă față de suspect. Toate celelalte măsuri se iau față de inculpat, adică după momentul procesual al punerii în mișcare a acțiunii penale.

Diferența între calitatea de suspect și cea de inculpat este dată de stadiul urmăririi penale prin raportare la suficiența probelor de la dosar: dacă există suficiente probe din care rezultă motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen., procurorul va pune în mișcare acțiunea penală, adică va avansa cu stadiul dosarului. Suspectul devine astfel inculpat.

În ce fază procesuală se poate dispune retinerea?

Retinerea se poate dispune numai pe parcursul urmăririi penale.

Cine poate dispune retinerea suspectului sau inculpatului?

Procurorul sau chiar organul de cercetare penală.

Retinerea este singura măsură preventivă pe care o poate dispune organul de cercetare penală competent, adică polițistul de caz.

Dacă organul de cercetare penală este cel care dispune măsura, are obligația de a-l informa pe procuror cu privire la luarea măsurii de îndată și prin orice mijloace.

Prin ce act se poate dispune retinerea?

 Retinerea se dispune prin ordonanță motivată, care să cuprindă motivele și ziua, ora la care începe și se termină. Un exemplar al ordonanței motivate se înmânează suspectului sau inculpatului.

Totodată, persoanei reţinute i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele reţinerii.

Care este durata măsurii? Există posibilitatea de prelungire?

Retinerea se poate dispune pe o perioadă de cel mult 24 de ore.

În general, retinerea se dispune pe durata sa maximă de 24 de ore.

Durata măsurii reținerii nu poate fi prelungită.

Cum se calculează durata reținerii?

Termenul de 24 de ore se calculează pe unități pline de timp, adică ora de la care începe și cea la care se sfârșește termenul intră în durata acestuia (art. 271 CPP), calcul prin care se tinde spre o durată cât mai comprimată, care să nu ducă la depășirea celor 24 de ore.

Atenție, în durata reținerii, nu se include:

• timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar conform legii;
• perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea unui mandat de aducere emis, dacă acesta a fost adus în fața organului de cercetare penală sau a procurorului pentru a fi audiat, în baza unui asemenea mandat.

Cum se atacă ordonanța privind retinere?

Dacă retinerea a fost luată prin ordonanța organului de cercetare penală atunci se poate formula plângere, care se adresează procurorului care supraveghează urmărirea penală, înainte de expirarea duratei măsurii.

Dacă retinerea a fost luată prin ordonanța procurorului, atunci se poate formula plângere la prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul ierarhic superior, înainte de a expira reținerea.

Procurorul de caz sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea dacă constată că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile de luare a măsurii și, pe cale de consecință, punerea de îndată în libertate a suspectului sau inculpatului.

După ce se dispune retinerea, vor fi încunoștințate rudele suspectului sau inculpatului?

Da, chiar de către persoana reținută, dacă aceasta înțelege să își exercite dreptul prevăzut la articolul 210 C. proc. pen.:

„(1) Imediat după reţinere, persoana reţinută are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus măsura să încunoştinţeze un membru al familiei sale ori o altă persoană desemnată de aceasta despre luarea măsurii reţinerii şi despre locul unde este reţinută.

(2) Dacă persoana reţinută nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii. Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul schimbării ulterioare a locului de reţinere.

(4) [textul din Art. 210, alin. (4) din partea 1, titlul V, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 102, punctul 140. din titlul III din Legea 255/2013]

(5) Persoanei reţinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.

(6) În mod excepţional, pentru motive temeinice, încunoştinţarea poate fi întârziată cel mult 4 ore.”.

Unde este reglementată retinerea?

La art. 209 C. proc. pen.

(1) Organul de cercetare penală sau procurorul poate dispune reţinerea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 202.

(2) Persoanei reţinute i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele reţinerii.

(3) Reţinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. În durata reţinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii.

(4) Dacă suspectul sau inculpatul a fost adus în faţa organului de cercetare penală sau a procurorului pentru a fi audiat, în baza unui mandat de aducere legal emis, în termenul prevăzut la alin. (3) nu se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.

(5) Măsura reţinerii poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

(6) Înainte de audiere, organul de cercetare penală ori procurorul este obligat să aducă la cunoştinţa suspectului sau inculpatului că are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, cu excepţia furnizării de informaţii referitoare la identitatea sa, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul de a-şi încunoştinţa personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penală ori procurorului să îl încunoştinţeze pe acesta. Modul de realizare a încunoştinţării se consemnează într-un proces-verbal. Exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea nu se poate refuza decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.

(8) Avocatul ales are obligaţia de a se prezenta la sediul organului judiciar în termen de cel mult două ore de la încunoştinţare. În caz de neprezentare a avocatului ales, organul de cercetare penală sau procurorul numeşte un avocat din oficiu.

(9) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, în condiţii care să asigure confidenţialitatea.

(10) Reţinerea se dispune de organul de cercetare penală sau de procuror prin ordonanţă, care va cuprinde motivele care au determinat luarea măsurii, ziua şi ora la care reţinerea începe, precum şi ziua şi ora la care reţinerea se sfârşeşte.

(11) Suspectului sau inculpatului reţinut i se înmânează un exemplar al ordonanţei prevăzute la alin. (10).

(12) Pe perioada reţinerii suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus măsura are dreptul de a proceda la fotografierea şi luarea amprentelor acestuia.

(13) Dacă reţinerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, acesta are obligaţia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea măsurii preventive, de îndată şi prin orice mijloace.

(14) Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura reţinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere la procurorul care supraveghează urmărirea penală, înainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunţă de îndată, prin ordonanţă. În cazul când constată că au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii reţinerii, procurorul dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a celui reţinut.

(15) Împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura reţinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunţă de îndată, prin ordonanţă. În cazul când constată că au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii reţinerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

(16) Procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.

(17) Persoanei reţinute i se comunică, sub semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83, la art. 210 alin. (1) şi (2), dreptul de acces la asistenţă medicală de urgenţă, durata maximă pentru care se poate dispune măsura reţinerii, precum şi dreptul de a face plângere împotriva măsurii dispuse, iar în cazul în care persoana reţinută nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.

Nota bene cu privire la articolul despre reținerea suspectului sau inculpatului:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu s-a răspuns la toate întrebările particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept.

Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general!

Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus.

Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua o decizie cu privire la speța Dvs.!

articol scris de Adelina LUPU, avocat.

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a 

Cabinetului de Avocat geanina DRIAN

copertă:  pixabay.com