Acceptarea mostenirii, în practică, ridică o singură mare problemă: aceea că mai nimeni nu prea știe că trebuie să accepte o moștenire ca să se numească moștenitor.

Adică nu e suficient să fii ruda, copilul sau soțul cuiva ca să o moștenești efectiv pe acea persoană, să fii moștenitor?!

Nu, nu este suficient.

Deci, prima întrebare:

Copiii trebuie să accepte moștenirea ca să moștenească?

DA.

Adică este posibil să nu îmi moștenesc părinții dacă nu accept mostenirea?

DA.

Atunci ce înseamnă moștenitor?

Persoana care a acceptat moștenirea.

Și până la acceptarea moștenirii cum se numește cel care ar putea moșteni?

Succesibil.

Iar ceea ce îl face succesibil se numește vocație succesorală. Adică îndeplinirea condițiilor pentru a putea moșteni (în baza rudeniei ori a unui testament).

În cât timp trebuie făcută acceptarea mostenirii?

Adică în cât timp trebuie exercitat dreptul de opțiune succesorală?

1 an.

Acceptarea mostenirii trebuie să aibă loc în termen de un an de la data deschiderii moştenirii *.

Unde steluța trimite la art 1103 C.civ., pe care îl găsiți mai jos.

Termenul de 1 an poate fi redus sau prelungit?

În anumite condiții, da (art. 1104 și art. 1113 C.Civ.).

Când se deschide o moștenire?

La data morții defunctului.

Sunt obligat să accept o moștenire la care aș avea vocație?

Nu, nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine.

Acceptarea mostenirii implică și acceptarea datoriilor ei?

Da. În limita valorii bunurilor moștenite.

Poate accepta altcineva moștenirea pentru mine?

Da. Creditorii Dvs., adică cei cărora le datorați bani sau altceva măsurabil în bani. Dacă află ei cumva de potențiala Dvs. moștenire.

Cum se acceptă moștenirea?

Expres sau tacit.

Ce înseamnă acceptarea expresă a moștenirii?

Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.

Adică, de exemplu, atunci când mergeți la notar și dați o declarație în acest sens.

Ce înseamnă acceptarea tacită a moștenirii?

Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Mai concret?

Au valoare de acceptare tacită a moștenirii:

– actele de dispoziţie juridică privind drepturi asupra moştenirii: înstrăinarea de drepturi asupra moştenirii; renunţarea la moştenire (asta sună un pic ciudat, știu!);

–  actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

Cu exemple concrete: plata impozitelor, folosirea bunurilor moștenirii, arendarea terenului sau închirierea locuinței, mutarea într-un imobil din moștenire, etc.

Ok, am citit ce scrie aici, dar nu sunt de acord, ați putea spune, pentru că, de exemplu, știți Dvs. un caz în care copilul nu a fost nici la înmormântarea părinților, nu a avut niciun contact cu bunurile lor, moștenirea s-a dezbătut 10 ani mai târziu și totuși apare pe certificatul de moștenitor.

Da, asta se poate și se întâmplă foarte des.

Pentru că faptul de a fi străin de moștenire prin neacceptare se constată de către instanța de judecată (adică într-o succesiune dezbătută în instanță, notarul nu poate face asta).

Și doar dacă cineva știe că această posibilitate –a invocării neacceptării moștenirii- există.

Și dacă vrea să solicite asta.

De cele mai multe ori nici nu se știe, nu e chiar informație comună; comună e sora ei, aceea conform căreia e suficient să fim copii părinților noștri și suntem -automat- moștenitori.

Dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, citiți mai jos din Codul civil:

Art. 1100 Acceptarea mostenirii – Noţiunile de opţiune succesorală şi de succesibil

(1) Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea.

(2) Prin succesibil se înţelege persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală.

Art. 1103 Acceptarea mostenirii – Termenul de opţiune succesorală

(1) Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

(2) Termenul de opţiune curge:

a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;

b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;

c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;

d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

(3) Termenului prevăzut la alin. (1) i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă.

Art. 1104 Acceptarea mostenirii – Prorogarea termenului

(1) În cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului anterior exercitării dreptului de opţiune succesorală, termenul de opţiune nu se va împlini mai devreme de două luni de la data la care i se comunică procesul-verbal de inventariere.

(2) Pe durata efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moştenitor, cu excepţia cazului în care a acceptat moştenirea.

Art. 1105 Acceptarea mostenirii – Retransmiterea dreptului de opţiune

(1) Moştenitorii celui care a decedat fără a fi exercitat dreptul de opţiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), partea succesibilului care renunţă profită celorlalţi moştenitori ai autorului său.

Art. 1106 Acceptarea mostenirii – Libertatea acceptării moştenirii

Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine.

Art. 1107 Acceptarea moştenirii de către creditori

Creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanţei lor.

Art. 1108 Felurile acceptării

(1) Acceptarea poate fi expresă sau tacită.

(2) Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.

(3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Art. 1109 Înregistrarea actelor de acceptare

În situaţia în care acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declaraţia de acceptare se va înscrie în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

Art. 1110 Acceptarea mostenirii – Actele cu valoare de acceptare tacită

(1) Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte:

a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;

b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi;

c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comostenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

(2) De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

(3) Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

(4) Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.

Art. 1111 Acceptarea mostenirii – Declaraţia de neacceptare

Succesibilul care intenţionează să îndeplinească un act ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin aceasta să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii actului, o declaraţie autentică notarială.

Art. 1113 Acceptarea mostenirii – Reducerea termenului de opţiune

(1) Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială, să îşi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanţa judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la Art. 1103.

(2) Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanţa judecătorească este considerat că a renunţat la moştenire.

Art. 1114 Efectele acceptării

(1) Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului.

(2) Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.

(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii. Prin excepţie, el răspunde pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, dacă:

a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens;

b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi;

c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii.

(4) În cazul înstrăinării bunurilor moştenirii după deschiderea acesteia, bunurile intrate în patrimoniul succesoral prin efectul subrogaţiei pot fi afectate stingerii datoriilor şi sarcinilor moştenirii.

Nota bene la „Acceptarea mostenirii”:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept.

Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua o decizie cu privire la speța Dvs!

articol scris de Geanina DRIAN, avocat.

sursă foto interior articol:

pagina de Facebook Cabinet de Avocat Geanina DRIAN

sursa foto copertă: pixabay.com