Vreau sa ies cu copilul din tara și celălalt părinte: nu imi da procura, nu este de acord, nu vrea să semneze, nu e de găsit, etc. Vă sună cunoscut?

Povestea lungă pe scurt:

dacă acordul este cerut de lege și nu îl puteți obține amiabil, singura soluție este să vă judecați.

Acum să vă spun și vestea bună:

dacă aveți motive întemeiate, judecătorul va suplini acordul celuilalt părinte.

Adică prin sentința civilă va autoriza călătoria Dvs. împreună cu copilul. De asemenea, prin aceeași procedură, puteți obține și acordul pentru a face copilului pașaport.

Scenarii posibile:

Suntem căsătoriți, dar nu mai locuim împreună, nu am divorțat, nu mai știu nimic despre celălalt părinte/refuză să își dea acordul, nu imi da procura, vreau sa ies cu copilul din tara!

Soluție: cerere de chemare în judecată pentru suplinire acord parental. Același este răspunsul și pentru „nu imi da procura”.

p.s. Poate luați în calcul și o cerere de divorț, cu accesoriile ei legate de copil: exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului și pensia de întreținere. S-ar putea dovedi utilă pe viitor.

Nu am fost niciodată căsătoriți, nu mai suntem împreună, nu mai știu de celălalt părinte/refuză să își dea acordul, nu există nicio hotărâre judecătorească cu privire la minor, vreau sa ies cu copilul din tara!

Soluție: cerere de chemare în judecată pentru suplinire acord parental. Același este răspunsul și pentru „nu imi da procura”.

p.s. Poate luați în calcul și o cerere de chemare în judecată având ca obiect „măsuri privind minorii”: exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului și pensia de întreținere.

Și o întrebare din public, primită zilele trecute: „fetița, în certificatul de naștere, are „liniuță” la numele tatălui, cum pot sa ies cu copilul din tara?”

I-am răspuns „pur și simplu”, „pur și simplu, mergeți!”

S-a supărat pe mine.

-„Cum adică pur și simplu?”

-„Adică îi faceți document de călătorie și călătoriți!”

Ce vreau să spun: nu chiar toate situațiile atipice sunt o problemă.

Unde scrie că să mă judec este singura soluție ca sa ies cu copilul din tara sau să îi fac pașaport?

Art. 486 Cod Civil: „Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.”

Art. 31 alin. 3, Legea nr. 248/2005: „ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) şi (3), se permite numai după soluţionarea neînţelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii”.

Art 17, alin. 2, Legea nr. 248/2005: „ Eliberarea pașaportului simplu electronic pentru minor, în cazul în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor cazuri de către instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 ori prin ordonanță președințială prin care instanța a suplinit acordul celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului.”

Există excepții? Adică există situații în care pașaportul se poate elibera fără acordul celuilalt părinte dar și fără să mă judec?

Da.

Articolul 17^1, alin. 1 Legea nr. 248/2005: „Pașaportul simplu temporar se eliberează cetățenilor români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege și nu se află în una dintre situațiile de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, în următoarele situații:

e) când minorul urmează să se deplaseze în străinătate pentru studii ori pentru a participa la concursuri oficiale sau pentru a urma un tratament medical fără de care viața ori sănătatea îi este pusă în pericol și nu există timpul necesar pentru obținerea acordului celuilalt părinte prevăzut la art. 17;

(3) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. e) trebuie dovedite, după caz, cu documente emise de instituția care organizează studiile/concursurile oficiale sau cu documente emise ori avizate de o autoritate medicală română, din care să rezulte perioada și statul/statele în care se vor desfășura studiile/concursurile ori în care va fi urmat tratamentul medical.”

Ce înseamnă motive întemeiate pentru a convinge judecătorul să suplinească acordul celuilalt părinte?

De la o simplă vacanță petrecută în străinătate, până la dorința de a vizita rude înafara țării, ori motive medicale, competiții sportive, etc.

Se poate totuși ca judecătorul să respingă cererea?

Da, dacă va considera că solicitarea Dvs. nu este în interesul superior al minorului.

Ce înseamnă să mă judec ca sa ies cu copilul din tara atunci când nu îmi da procura?

Să introduceți o cerere de judecată având ca obiect suplinire acord parental. Sau o cerere pe cale de ordonanță președințială.

Unde mă judec?

La Judecătoria din raza domiciliului minorului.

Cât durează un astfel de proces?

Răspunsul cinstit este că nu vă poate spune nimeni un termen exact, pentru că sunt prea mulți factorii implicați (procedurile de citare, care pot fi îndeplinite defectuos, probatoriul administrat în cauză, gradul de încărcare al instanței, etc).

Am scris AICI, pe larg, despre cum se derulează procesele în România și cât durează.

Și dacă am achiziționat acum o ofertă de vacanță cu plecare săptămâna viitoare?

Ghinion. Nu veți obține o hotărâre judecătorească în timp util.

Cât costă un proces ca sa ies cu copilul din tara?

Taxa de timbru de 20 de lei + onorariu de avocat, dacă angajați unul.

Am nevoie de avocat pentru când celălalt părinte nu îmi da procura?

Răspunsul este același dintotdeauna, dacă știți să redactați o cerere de chemare în judecată, dacă sunteți informat cu privire la regulile de procedură civilă și cuvinte precum „excepție”, „reconvențională”, „sancțiunea anulării cererii”, etc, nu vă sperie, atunci probabil că nu aveți nevoie de un avocat. Pentru celelalte cazuri, mai bine consultați unul.

Dacă am „custodie exclusivă”, mai am nevoie de acordul celuilalt părinte ca sa ies cu copilul din tara?

Nu.

Dacă celălalt părinte refuză să își dea acordul sa ies cu copilul din tara, pot obține custodie exclusivă din acest motiv?

Nu.

În ce legi scrie despre dreptul copiilor de a călători?

În principal, în Codul Civil și în Legea nr.  248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate

Legea nr. 248/2005, art 2 (2): „Cetățenii români minori pot călători în străinătate numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali, în condițiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de minor.”

Celălalt părinte trebuie să își dea acordul de fiecare dată când vreau sa ies cu copilul din tara?

Nu. Acordul se poate da pentru toate călătoriile viitoare pentru o perioadă de maxim 3 ani, dar și pentru perioade concrete, mai scurte.

Ce formă trebuie să aibă declarația de acord?

Notarială, autentificată în țară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă a fost dată în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila.

Cât timp este valabil un pașaport?

Legea nr. 248/2005, are. 18, alin. 1: „Valabilitatea pașapoartelor simple este stabilită după cum urmează:

a) 3 ani pentru persoanele care nu au împlinit 14 ani;

b) 5 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 și 25 de ani;

c) 10 ani pentru persoanele care au împlinit vârsta de 25 de ani.”

În ce condiții se eliberează pașaport pentru copii?                                            

Legea nr. 248/2005, art. 17, alin. 1: „Minorilor cetățeni români (…) li se eliberează pașapoarte simple electronice în următoarele condiții:

1. în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal ori în temeiul ordonanței președințiale date în condițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, prin care instanța a dispus cu privire la exercitarea autorității părintești;
2. în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinți, al părintelui supraviețuitor, al părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, al părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, al reprezentantului legal ori în temeiul ordonanței președințiale date în condițiile Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, prin care instanța a dispus cu privire la exercitarea autorității părintești.

 (1^1) Ordonanțele președințiale prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă în mod expres faptul că persoana în favoarea căreia s-a dispus exercitarea autorității părintești are dreptul de a solicita eliberarea pașaportului sau de a-și exprima acordul în acest sens.

În ce condiții poate ieși un minor din țară?

Legea nr. 248/2005, art. 30, alin. 1: „Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate/cărți electronice de identitate și călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceștia;

b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate/cărți electronice de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;

c) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate/cărți electronice de identitate și care călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;

d) minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate/cărți electronice de identitate și care călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia, precum și datele de identitate a însoțitorului respectiv.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a minorilor însoțiți, numai în următoarele situații:

a) în cazul în care însoțitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României și fără de care viața sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiția să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritățile medicale române, din care să rezulte perioada și statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor părinți, al celuilalt părinte, al părintelui supraviețuitor sau al reprezentantului legal;

b) în cazul în care însoțitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada și statul sau statele în care se vor desfășura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinți.

(4) Declarația prevăzută la alin. (1) lit. d) trebuie să cuprindă și mențiunea dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație și datele de identitate ale persoanei căreia urmează a-i fi încredințat minorul, precum și, după caz, datele de identitate ale persoanei cu care se reîntoarce în România, dacă însoțitorul este o altă persoană decât cea cu care iese din România.

(5) Poate avea calitatea de însoțitor și o persoană anume desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate, în condițiile legii, să desfășoare activități de transport internațional de persoane.

(6^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. b) și d), declarația celuilalt părinte, declarația ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat minorul, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate la ieșirea din România, nu este necesară atunci când minorul cetățean român cu domiciliul sau reședința în țara de destinație se deplasează însoțit în condițiile prezentului articol, în această țară.

(7) Declarațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și d) trebuie să fie autentificate în țară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cu excepția celor ce emană dintr-un stat cu care România a încheiat tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, în materie civilă sau de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare. Declarațiile trebuie să fie eliberate părților în două duplicate, dintre care un duplicat se păstrează de către însoțitor, iar al doilea duplicat însoțește pașaportul minorului.

Ce se întâmplă dacă încerc sa ies cu copilul din tara tara fără a avea acordurile și actele necesare?

Călătoria minorului va fi întreruptă, vor fi anunțați părinții, dacă nu însoțesc ei copilul, sau Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului.

Legea nr. 248/2005, art. 31, alin. 1: „În situația în care organele poliției de frontieră constată ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia. Dacă minorul nu este însoțit de cel puțin unul dintre părinți, vor proceda la informarea imediată a acestora, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinților, organele poliției de frontieră vor anunța de îndată Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, care va iniția procedura aplicabilă minorilor neînsoțiți, potrivit legii.

(2) Organele poliției de frontieră vor întrerupe, de asemenea, călătoria minorului, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 30, în următoarele situații:

a) însoțitorul este cetățean străin și nu face dovada faptului că are dreptul să se reîntoarcă în România, deși în declarația părinților sau, după caz, a reprezentantului legal se menționează că minorul se va reîntoarce împreună cu același însoțitor;

b) însoțitorul a săvârșit anterior una dintre infracțiunile următoare: 1. omor; 2. infracțiuni contra libertății și integrității sexuale; 3. infracțiuni privitoare la traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile; 4. lipsire de libertate în mod ilegal; 5. infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori; 6. trafic de țesuturi sau organe umane; 7. infracțiuni de terorism;

c) însoțitorul este cetățean străin și părăsește teritoriul României ca urmare a unei decizii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în condițiile legii, cu excepția cazului în care este părinte al minorului și există acordul celuilalt părinte, dat în condițiile prevăzute la art. 30;

d) însoțitorului sau, după caz, minorului i-a fost limitat, în condițiile prezentei legi, exercițiul dreptului la liberă circulație în străinătate pentru statul de destinație ori pentru un stat care urmează să fie tranzitat, în perioada în care urmează să călătorească împreună;

e) însoțitorul nu este persoana căreia i-a fost încredințată de către instanță supravegherea minorului, în condițiile legii penale;

f) minorul refuză să iasă din țară, dacă a împlinit vârsta de 14 ani.

(3) Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.”

Nota bene la „Vreau sa ies cu copilul din tara!”:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept.

Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs!

articol scris de Geanina DRIAN, avocat.

sursă foto interior articol: pagina de Facebook Cabinet de Avocat Geanina DRIAN

sursa foto copertă: pixabay.com