Blog

Program de vizitare minori. Model program vizitare.

Cuprins:

Program de vizitare minori – problema se pune stringent atunci când părinții copiilor, fie că au fost sau nu căsătoriți, se despart. Dacă se înțeleg, e treaba lor, nu îi întreabă nimeni cum își împart timpul cu copiii. Dacă însă nu-i chip să fie mulțumiți, doar judecătorul mai poate face -sau, mai degrabă- impune pace.

Despre această din urmă ipoteză povestim în cele ce urmează.

În două variante: pe scurt și, pentru cine vrea explicații mai ample, inclusiv textele de lege, pe larg.

La sfârșitul articolului veți găsi și un model de program de vizitare (model orientativ).

PE SCURT.

Ce este un program de vizitare al copiilor minori?

Este programul de relații personale dintre copil și părintele nerezident -sau alte rude- cu care acesta nu locuiește.

Adică o hârtie oficială care va spune sumar sau mai elaborat, în funcție de dibăcia solicitantului sau a autorului, când, cum, cât și unde vor interacționa un părinte și copilul lui.

Cine stabilește programul de vizitare?

Judecătorul sau, în cazul divorțului notarial, părinții, prin acord.

Care Judecătorie va judeca procesul?

Cea de la locuința minorului.

Cine poate primi program de vizitare?

Părintele nerezident (care nu locuiește cu copilul), alte rude și chiar și alte persoane de care copilul este apropiat.

Se poate stabili un program de vizitare progresiv?

Da. Adică se poate stabili din start programul x până la o vârstă, apoi un pic mai altfel până la altă vârstă și tot așa.

Se poate stabili un program de vizitare în care copilul să petreacă jumătate din timp la un părinte și jumătate la celălalt?

Nu se practică.

Ar deveni locuință alternantă și legea română nu prevede această posibilitate. Dar nu exclud în totalitate ca vreun judecător să agreeze această variantă.

Program de vizitare minim, program de vizitare maxim.

Nu există.

Pentru că fiecare familie este diferită.

Programul se stabilește de la caz la caz și legea doar propune criterii, care se aplică în funcție de specificul fiecărui caz în parte.

Criteriile în funcție de care se stabilește un program de vizitare.

Cu titlu exemplificativ: vârsta copilului, intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, comportamentul și implicarea acestuia din urmă, etc.

Modalități ale programului de vizitare.

Prin programul de vizitare se pot stabili: întâlniri cu copilul, vizite, găzduire, trimiterea de fotografii recente și rapoarte scrise de informare, conversații telefonice sau video, etc.

Cât durează obținerea unui program de vizitare minori?

Estimativ, 6 – 12 luni, în funcție de cât este de aglomerată instanța la care vă judecați și de probele administrate în cauză.

Ca să vă faceți o idee despre cum se defășoară un proces civil în România, dați click AICI.

Cat costă un proces de obținere a unui program de vizită?

20 lei taxa judiciară de timbru + onorariul de avocat, dacă angajați un avocat.

Recomandări pentru un program de vizitare funcțional.

Să fie redactat în cei mai clari termeni, adică nu scrieți „de 2 ori pe săptămână” și atât, ci precizați exact în ce zile (luni, joi, etc) și la ce ore.

Includeți și prevederi și pentru vacanțe, sărbători, zile de naștere, etc.

Un program neclar este o bombă cu ceas!

Întrebări și probleme frecvente legate de programele de vizitare:

Se poate deroga de la programul de vizitare?

Dacă toate părțile sunt de acord, da; dacă nu există acord, trebuie respectat programul. În caz contrar, aveți posibilitatea de a vă adresa instanței pentru modificarea programului existent.

Un program de vizitare, odată stabilit, este definitiv până la majoratul copilului?

Nu. Măsurile cu privire la minori nu sunt definitive și pot fi modificate oricând situația inițială se schimbă.

Copilul locuiește în străinătate, dar este cetățean român; unde ne judecăm?

În străinătate, acolo unde locuiește copilul.

Copilul refuză să respecte programul de vizitare, ce se poate întâmpla?

Poate fi demarată procedura de executare silită în cadrul căreia copilul poate fi supus unui program de consiliere psihologică.

Părintele la care copilul locuiește refuză să respecte programul de vizitare, ce poate face celălalt părinte?

Poate începe executarea silită.

În urma acesteia se poate ajunge la aplicarea de amenzi sau chiar a pedepsei cu închisoarea, dacă refuzul continuă.

De asemenea, se poate demara monitorizarea relațiilor cu copilul de către instituțiile abilitate, pe o perioadă de maxim 6 luni.

Există sancțiuni pentru nerespectarea unui program de vizitare?

Da, de la amenzi -usturătoare!- până la, în cazuri extreme, închisoare.

Dacă părintele nerezident nu locuiește în România, mai are dreptul la program de vizitare?

Da. Orice părinte are dreptul de a avea legături cu copiii săi. Există și excepții, dar acestea nu au legătură cu locuința părintelui ci, mai degrabă, cu persoana acestuia.

Dacă părintele care are program de vizitare nu îl respectă, pierde drepturile părintești?

Nu, drepturile părintești sunt altă poveste.

Un părinte care nu și-a văzut niciodată copilul poate primi program de vizitare?

Da. Va primi unul restrâns la început și, pe măsură ce între părinte și copil se creează o legătură, programul poate fi extins.

Poate fi decăzut din drepturile părintești părintele care nu vine deloc să vadă copilul și nu se interesează de el?

Nu, decăderea din drepturile părintești se referă la altceva, după cum am explicat AICI.

Dacă părintele nerezident nu dorește/solicită program de vizitare, va primi în mod obligatoriu unul?

Nu, programul de vizitare nu se numără printre măsurile pe care instanța este obligată să le ia din oficiu.

Într-o cerere de divorț cu minori, instanța va dispune, chiar și atunci când nu s-a cerut, doar cu privire la locuința copiilor, exercitarea autorității părintești și pensia de întreținere.

Se poate stabili program de vizitare la notar, dacă nu este vorba și despre divorț?

Nu. Notarul poate consemna măsuri cu privire la minori doar în cadrul procedurii de divorț.

PE LARG.

Ce este un program de vizitare al copiilor minori?

Este programul de relații personale dintre copil și părintele nerezident -sau alte rude ori persoane- cu care acesta nu locuiește.

Adică o hârtie oficială care va spune sumar sau mai elaborat, în funcție de dibăcia solicitantului sau a autorului, când, cum, cât și unde vor interacționa un părinte și copilul lui.

Programul se stabilește de către instanța de judecată sau de către părinți, prin acord, în cadrul divorțului notarial.

Acesta este atât un drept al copilului cât și un drept al părintelui.

Legea nr. 272/2004, art. 17 (1): „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.”

Art. 401 C.Civ. – Drepturile părintelui separat de copil

„(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.”

Art. 496  C.Civ.: „(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”

Cine stabilește programul de vizitare?

Judecătorul sau, în cazul divorțului notarial, părinții. De asemenea, și în instanță, dacă părinții ajung la un acord, instanța va lua act de acesta, dacă nu contravine interesului superior al copilului.

Art. 396 C.Civ. (1): „Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.”

Art. 401 (2) C.Civ.: „În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”

Care Judecătorie va judeca procesul?

Cea de la locuința minorului.

Art. 114 (1) C.proc.Civ.: ”dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Cine poate primi program de vizitare?

Părintele nerezident (care nu locuiește cu copilul), alte rude și chiar și alte persoane de care copilul este apropiat.

Art. 17 (2) din Legea nr. 272/2004: ”Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”

Program de vizitare minim, program de vizitare maxim.

Nu există. Pentru că fiecare familie este diferită.

Programul se stabilește de la caz la caz.

Această întrebare apare deseori în practică, pentru că oamenii ar avea nevoie de repere, de un tabel sau alt reper după care să se ghideze.

După cum am spus deja, nu găsim în nicio lege un astfel de instrument.

Criteriile în funcție de care se stabilește un program de vizitare,

sunt enunțate la art. 17 din Legea nr. 272/2004:

„(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de:

  • vârsta copilului,
  • nevoile de îngrijire și educare ale acestuia,
  • intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește,
  • de comportamentul acestuia din urmă,
  • precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.”

Modalități ale programului de vizitare.

Deseori se crede că programul de vizitare trimite doar la… vizite.

Legea prevede totuși și alte modalități prin care legătura dintre părinți și copii se poate materializa și consolida; astfel,  la art. 18, Legea nr. 272/2004 prevede:

(1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului;

d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.

(2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal.”

Recomandări pentru un program de vizitare funcțional.

Trebuie să fie clar, extrem de clar!

Cu date, ore, zile exacte.

Concret, dacă se va consemna „două zile pe săptămână” fără indicarea lor -marți, joi, de exemplu- cine va hotărî care sunt acele zile și cum se va rezolva problema când un părinte va cere miercuri și celălalt va oferi vineri?

Sigur, se presupune că părinții fac totul pentru binele copilului, și că vor coopera dar dacă fiecare vede binele în altă zi?

Apoi, dacă nu s-a scris nimic, cum împărțim vacanța de vară? Sau Crăciunul? Și tot așa, ați prins ideea.

Redactați-l în cei mai clari termeni, precizând exact zile, date, ore, etc.

Includeți și prevederi și pentru vacanțe, sărbători, zile de naștere și orice altceva găsiți util.

Întrebări și probleme frecvente legate de programele de vizitare:

Se poate deroga de la programul de vizitare?

Dacă toate părțile sunt de acord, da; dacă nu există acord, trebuie respectat programul. În orice caz, aveți posibilitatea de a vă adresa instanței pentru modificarea programului existent.

Un program de vizitare odată stabilit este definitiv, până la majoratul copilului?

Nu. Măsurile cu privire la minori nu sunt definitive și se pot schimba dacă situația de fapt se schimbă.

Art. 403 C.Civ. – Modificarea măsurilor luate cu privire la copil: „În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.”

Copilul locuiește în străinătate, dar este cetățean român; unde ne judecăm?

În străinătate.

Regulamentul European nr. 2201/2003, art. 8 (1): „Instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.”

Art. 9  Menținerea competenței fostei reședințe obișnuite a copilului – (1)   În cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită, instanțele judecătorești din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului își păstrează competența, prin derogare de la articolul 8, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunțată în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizită în temeiul hotărârii privind dreptul de vizită continuă să locuiască în mod obișnuit în statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului.”

Copilul refuză să respecte programul de vizitare, ce se poate întâmpla?

Poate fi demarată procedura de executare silită și inițiat programul de consiliere psihologică.

Art. 912 C.Civ. – Refuzul minorului „(1) Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.

(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 910.

(5) Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi, dispoziţiile art. 905 alin. (2) şi (4)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Părintele la care copilul locuiește refuză să respecte programul de vizitare.

Consecințe: executarea silită și aplicarea de penalități, sau chiar a pedepsei cu închisoarea, dacă refuzul continuă.

De asemenea, se poate cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

conform Codului de procedură civilă:

 Art. 909 „(1) Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

(2) În aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

(3) Dacă debitorul nu se va conforma somaţiei executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 905.”

Art. 905 C.proc.Civ. Aplicarea de penalităţi: „(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare.

(2) Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.”

Art. 910 C.proc.Civ.: (1) Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 905 alin. (2) debitorul nu execută obligaţia sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.

(2) Executarea se va efectua în prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenţa psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcţiei are această calificare.

(3) La solicitarea executorului judecătoresc, agenţii forţei publice sunt obligaţi să îşi dea concursul la executare, în condiţiile legii.

(4) Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.

Art. 911 Opunerea la executare

(1) Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, penalitatea stabilită de instanţă potrivit art. 905 va curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 905 alin. (2).

(2) În cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia în termenul prevăzut la alin. (1), precum şi atunci când debitorul este de rea-credinţă şi ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.

 Conform Legii nr. 272/2004:

„Art. 18  (3) Părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).

(4) Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul public de asistență socială (…) au obligația de a oferi consiliere, acordată de specialiști atât copilului, cât și părinților săi, la solicitarea acestora.

(5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de părinți, celălalt părinte poate cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

(6) Monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta.

Totodată, monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință definitivă. (6^1) Cu ocazia monitorizării, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială pot realiza intervievarea părinților, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaționează în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c) și g), precum și a altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului (…) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinți sau a ambilor, precum și o serie de măsuri pentru îmbunătățirea relației personale dintre copil și părintele la care nu locuiește.

(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinți și poate fi folosit ca probă în instanță.”

Există sancțiuni pentru nerespectarea unui program de vizitare?

Da. Din nou, o dată conform Codului de procedură civilă, așa cum am arătat mai sus, și apoi conform Legii nr. 272/2004.

Legea nr. 272/2004, art. 20 (1) „În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, precum și pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptățite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanții. (…)

2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menținere a relațiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanții reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menținerii relațiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;

c) depunerea pașaportului sau a unui alt act de identitate la o instituție desemnată de instanță și, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relații personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorității consulare competente.”

Dacă părintele nerezident nu locuiește în România, mai are dreptul la program de vizitare?

Da. Orice părinte are dreptul de a avea legături cu copiii săi. Există și excepții, dar acestea nu au legătură cu locuința părintelui ci, mai degrabă, cu persoana acestuia.

Legea nr. 272/2004, art. 22: ”Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.”

Dacă părintele care are program de vizitare nu îl respectă, pierde drepturile cu privire la copil?

Nu, drepturile părintești sunt altă poveste.

Și ca să vin în întâmpinarea altor întrebări deseori asociate, lipsa de interes a unui părinte față de copilul său, manifestată înclusiv prin neonorarea programului de vizitare, nu duce nici la: schimbarea numelui copilului, pierderea dreptului de a păstra legătura (poate, eventual, să se obțină limitarea programului), etc.

 

 

program de vizitare

Model de program de vizitare.

Înainte de toate, mai spunem o dată că acesta este modelul conceput și perfecționat de noi, în timp, în baza cazuisticii Cabinetului. Deci NU este un model universal sau inspirat de praguri impuse de vreo lege.

Așa că citiți-l cu atenție și adaptați-l după cum vi se potrivește.

Speța noastră: un copil și un părinte nerezident care uneori lucrează și în străinătate, părinte implicat și relație bună dintre cei doi.

********

 Program de vizitare. Plan parental – art. 396, art. 401, art. 496 alin. 5  C.Civ.

Se dorește ca relațiile dintre foștii parteneri să fie civilizate, având ca preocupare principală creșterea copiilor. Cum, însă, după despărțire, starea de tensiune dintre părți va mai persista o vreme, pentru a evita posibilele conflicte ce pot apărea din prezența fostului partener în viața copiilor și a familiei, solicităm instanței să încuviințeze un program de vizitare prestabilit pentru viitor.

Concret, solicităm consfințirea următorului program al relațiilor personale dintre părintele nerezident și minor:
  • intervalul cuprins între 24-26 decembrie, fiecare Crăciun, din anii pari să fie petrecut împreună cu mama, la locuința efectivă a acesteia; în mod corelativ, în anii impari, această perioadă va fi petrecută cu tatăl, la locuința acestuia.
  • intervalul cuprins între 31 decembrie – 02 ianuarie, fiecare Revelion, din anii impari să fie petrecut împreună cu mama, la locuința efectivă a acesteia; în mod corelativ, în anii pari, această perioadă va fi petrecută cu tatăl, la locuința acestuia.
  • intervalul cuprins între 10 – 30 iulie, din fiecare vacanță de vară să fie petrecut împreună cu mama, cu posibilitatea ca în acest timp, mama și copilul să plece în concedii/vacanțe/excursii care includ deplasări.
  • intervalul cuprins între 10 – 30 august, din fiecare vacanță de vară să fie petrecut împreună cu tatăl, la locuința efectivă a acestuia, cu posibilitatea ca în acest timp, tatăl și copilul să plece în concedii/vacanțe/excursii care includ deplasări.

De comun acord, părțile se vor putea deplasa cu copilul și în alte ocazii.

Programul efectiv de vizitare a copilului în zilele obișnuite

când părintele nu este trimis în delegații sau nu este în străinătate:

  • în zilele de luni și miercuri, de la ora 17 – 20, interval în care vor putea petrece timp afară sau la domiciliul tatălui, desfășurând activități specifice;
  • în fiecare vineri din săptămână, de la ora 18 până sâmbăta la ora 20, copilul va putea petrece timp cu tatăl, rămânând și peste noapte la locuința acestuia.
Programul efectiv de relații personale părinte-copil în perioadele în care părintele este în străinătate:
  • apeluri telefonice/video în fiecare zi; părintele nerezident îl poate contacta telefonic pe copil, nestingherit, de 2 ori pe zi;
Alte modalități.

Părintele la care locuiește copilul va transmite părintelui nerezident, prin email, la adresa ………………………………:

  • o dată pe lună, informații generale referitoare la copil;
  • o dată pe lună, 3 fotografii recente;
  • o dată pe an, la încheierea anului școlar, evaluarea școlară a copilului.
Se dorește și ca relațiile dintre părinți și copil să fie guvernate de următoarele:
  • în perioadele stabilite, când copilul se află cu unul dintre părinți, autoritatea părintească să se exercite în mod liber, lipsit de presiuni din partea partea celuilalt părinte;
  • părinţii se vor informa reciproc asupra tuturor modificărilor intervenite în datele de contact: domiciliu, număr de telefon fix/mobil, adresă de e-mail validă, etc;
  • comunicarea la distanţă la inițiativa părintelui nerezident să se realizeze, în funcţie de vârsta şi abilităţile copilului de a folosi tehnologii, prin telefon fix/mobil, e-mail, mesagerie instant și/sau videocall;
  • în plus, copilul va comunica, la inițiativa proprie, cu celălalt părinte, ori de câte ori simte nevoia, părintele în grija căruia se află la momentul respectiv trebuind să asigure şi faciliteze comunicarea;
  • contactul telefonic dintre părinte şi copil nu va fi monitorizat sau întrerupt de părintele la care minorul se află la acel moment.
Apreciem că acest program este adecvat vârstei, dezvoltării fizice și psihice armonioase a copilului, și în interesul lui superior, care implică menținerea legăturii afective firești cu ambii părinți și realizează un just echilibru între necesitatea de a se asigura contacte regulate între părinte și copilul său și aceea de a menține un echilibru în viața tuturor celor implicați

 *******

Ghid de completare pentru modelul de program de vizitare minori

Citiți cu atenție, fiecare cuvânt, fiecare rând.

Păstrați ce se potrivește situației Dvs., eliminați ce nu converge.

Am evidențiat colorat unde sigur este necesar să interveniți, să completați sau să optați.

Nota bene la „Program de vizitare minori. Model program vizitare”:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept.

Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs!

articol scris de Geanina DRIAN, avocat.

 sursa foto Pixabay.com

 

 

× Contactati-ne!