Plasament familial, plasament în regim de urgență – ce înseamnă, când se iau aceste măsuri? Până la ce vârstă poate sta minorul de plasament? La cine va fi plasat minorul de durata plasamentului? Cine dispune măsura plasamentului? Avem condiții speciale la instituirea plasamentului? Care este situația drepturilor și obligațiilor părinților pe durata plasamentului? Care sunt obligațiile financiare în caz de plasament? Cum încetează plasamentul?

Aspecte introductive

Copilul, definit drept persoana care nu a împlinit încă vârsta de 18 ani, beneficiază, din punct de vedere legal, de o serie de drepturi menite să îi protejeze interesul superior.

Atunci când acest interes este pus în pericol ca urmare a unor acțiuni/inacțiuni care îi sunt sau nu imputabile, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului reglementează mai multe măsuri de protecție specială, cu caracter temporar, menite să ocrotească interesul copilului.

Măsurile de protecție specială reglementate de actul normativ anterior indicat sunt următoarele:

• plasament;
• plasament în regim de urgență;
• supravegherea specializată.

În cele ce urmează vom încerca să răspundem într-o manieră succintă principalelor întrebări legate plasament.

Ce este plasamentul?

Prin plasament înțelegem măsura de protecție specială, cu caracter temporar, care poate fi dispusă în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecție și promovarea drepturilor copilului.

Cu alte cuvinte, potrivit art. 60 din Legea nr. 272/2004, de protecție specială beneficiază copilul:

• ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, care beneficiază de consiliere judiciară dacă aceștia nu pot exercita, potrivit legii, autoritatea părintească, sau de tutelă specială, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;
• care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora;
• abuzat sau neglijat;
• găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;
• care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal;
• neînsoțit, cetățean străin sau apatrid, inclusiv cel care solicită azil sau beneficiază de protecție internațională în România.

Trebuie evidențiat faptul că măsurile de protecție specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimțământul acestuia. În situația în care refuză să își dea consimțământul, măsurile de protecție se stabilesc numai de către instanța judecătorească, care, în situații temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-și exprima consimțământul față de măsura propusă.

Până la ce vârstă poate beneficia minorul de plasament?

Copilul beneficiază de plasament până la dobândirea capacității depline de exercițiu, capacitate care se dobândește, ca regulă, odată cu împlinirea vârstei de 18 ani.

Plasament se poate acorda și după împlinirea vârstei de 18 ani, la cererea tânărului, dacă acesta își continuă studiile, o singură dată în fiecare formă de învățământ prevăzută de lege, pe toată durata continuării studiilor, fără a depăși vârsta de 26 de ani.

Dacă, tânărul a dobândit capacitate de exercițiu și, ulterior acestui moment, nu își continuă studiile și nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, de plasament în scopul facilitării integrării sale sociale, pe o perioadă de 2 ani.

Trebuie evidențiat că majorul care se află în plasament beneficiază, în ultimul an al măsurii, de sprijinul direcției generale de asistență socială și protecția copilului în vederea identificării unui loc de muncă și a unui loc de cazare.

La cine va fi plasat minorul ca urmare a instituirii măsurii plasamentului?

Potrivit art. 62 din Legea nr. 272/2004 plasamentul se dispune, în ordine, la:

• o persoană sau familie;
• un asistent maternal;
• un serviciu de tip rezidențial.

În ceea ce privește persoana sau familia care primește copilul în plasament, aceasta trebuie să aibă domiciliul în România și să fie evaluată de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul acesteia sau după caz, de către un furnizor privat acreditat, cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Pe durata măsurii de plasament, copilul își va avea domiciliul la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.

Cine dispune măsura plasamentului față de copil?

În ipoteza în care copilul, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților, din motive neimputabile acestora, precum și atunci când minorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pentru care nu răspunde penal, dacă există acordul părinților, plasamentul va fi stabilit de către comisia pentru protecția copilului.

Măsura plasamentului va fi stabilită de către instanța judecătorească în cazul copilului:

• ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, care beneficiază de consiliere judiciară dacă aceștia nu pot exercita, potrivit legii, autoritatea părintească, sau de tutelă specială, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;
• neînsoțit, cetățean străin sau apatrid, inclusiv cel care solicită azil sau beneficiază de protecție internațională în România;
• abuzat, neglijat, găsit sau părăsit în unități sanitare, dacă se impune înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului;
• ai cărui părinți sau, după caz, a cărui părinte nu este de acord cu instituirea acestei măsuri.

Avem condiții speciale la instituirea măsurii de plasament?

Răspunsul este afirmativ.

Potrivit art. 64 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, fiind interzis plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidențial.

Dacă nu poate fi asigurată abilitarea/reabilitarea în alte tipuri de servicii, dacă minorul prezintă atât deficiență/afectare funcțională completă, cât și limitări de activitate și restricții de participare complete, confirmate de serviciul de evaluare complexă din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, prin excepție, se poate dispune plasament pentru copilul cu vârsta între 3 și 7 ani într-un serviciu de tip rezidențial.

Același articol de lege prevede, la alin. (3), faptul că, la stabilirea măsurii plasamentului, se va urmări:

• plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
• menținerea fraților împreună;
• facilitarea exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu acesta.

Care este situația drepturilor și obligațiilor părinților pe durata măsurii de plasament?

Dacă plasamentul a fost dispus de către comisia pentru protecția copilului, drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii.

De asemenea, drepturile și obligațiile părintești se mențin față de copil și în situația în care măsura de plasament a fost dispusă de către instanța de judecată atunci când copilul nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora, când copilul a săvârșit o faptă penală pentru care nu răspunde penal, atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri, dacă instanța nu dispune altfel.

Pe durata măsurii de plasament, drepturile și obligațiile părintești față de copil vor fi exercitate de către  directorul direcției generale de asistență socială și protecție a copilului atunci când:

• copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, care beneficiază de consiliere judiciară dacă aceștia nu pot exercita, potrivit legii, autoritatea părintească, sau de tutelă specială, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;
• copilul este abuzat, neglijat, găsit sau părăsit în unități sanitare;
• copilul este neînsoțit, cetățean străin sau apatrid, inclusiv cel care solicită azil sau beneficiază de protecție internațională în România.

Prin excepție, pe durata măsurii de plasament, drepturile și obligațiile părintești pot fi exercitate de către persoana, familia, asistentul maternal sau șeful serviciului de tip rezidențial care are copilul în plasament, în condițiile legii.

Pentru a călători în străinătate, copilul față de care s-a instituit măsura plasamentului, este necesar acordul directorului direcției generale de asistență și protecția copilului.

Care sunt obligațiile financiare pe durata măsurii de plasament?

Având în vedere faptul că minorul va fi plasat într-o altă locuință decât cea de domiciliu și că pentru creșterea și educarea sa sunt necesare cheltuieli, comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța care a dispus măsura de plasament pentru copil va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților.

Dacă se constată că părinții nu au posibilitățile materiale de a contribui cu aceste sume, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore luna pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială în care își are domiciliul sau reședința.

Cum încetează plasamentul?

Măsura de plasament nu este una definitivă. Temeiurile care au stat la baza instituirii măsurilor de protecție specială, dispusă de comisia pentru protecția copilului sau de instanța de judecată, sunt verificate trimestrial de către direcție generală de asistență socială și protecția copilului.

Dacă aceste temeiuri s-au modificat, direcția are obligația de a sesiza de îndată comisia sau, după caz, instanța de judecată în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii de plasament. Dreptul de sesizare aparține, de asemenea, părinților, copilului și reprezentantului legal.

Pe durata plasamentului, direcția urmărește modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecție, dezvoltarea și îngrijirea copilului, fiind întocmite în acest sens rapoarte.

Propunerea de încetare a măsurii de plasament și reintegrarea în familie este însoțită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinților la ședințe de consiliere în vederea dezvoltării de abilități parentale, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiții.

La încetarea măsurii prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistență socială de la domiciliul sau, după caz, de la reședința părinților, are obligația de a urmări evoluția dezvoltării copilului, precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copil.

Supravegherea se întinde pe o perioadă de minimum 2 ani, întocmindu-se rapoarte trimestriale.

Unde și ce spune legea despre plasament?

Despre plasament se vorbește la art. 55 – 74 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

art. 55 alin. (1)

Copilul beneficiază de protecția specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacității depline de exercițiu.

art. 55 alin. (2)

La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învățământ prevăzută de lege, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani.

art. 55 alin. (3)

Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exercițiu și a beneficiat de o măsură de protecție specială, dar care nu își continuă studiile și nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecție specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă și/sau locuință cel puțin de două ori, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui.

art. 55^1 alin. (1)

În ultimul an în care tinerii prevăzuți la art. 55 alin. (2) și (3) se află în sistemul de protecție specială, direcția generală de asistență socială și protecția copilului are obligația de a-i sprijini în căutarea unui loc de muncă și a unui loc de cazare.

art. 57 alin. (1)

Măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc și se aplică în baza planului individualizat de protecție.

art. 57 alin. (3)

Măsurile de protecție specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimțământul acestuia. În situația în care copilul refuză să își dea consimțământul, măsurile de protecție se stabilesc numai de către instanța judecătorească, care, în situații temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-și exprima consimțământul față de măsura propusă.

art. 60

De măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, care beneficiază de consiliere judiciară dacă aceștia nu pot exercita, potrivit legii, autoritatea părintească, sau de tutelă specială, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;

b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;

e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal.

f) copilul neînsoțit, cetățean străin sau apatrid, inclusiv cel care solicită azil sau beneficiază de protecție internațională în România, în condițiile Legii nr. 122/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

art. 62 alin. (1)

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, în următoarea ordine, la: a) o persoană sau familie; b) un asistent maternal; c) un serviciu de tip rezidențial, prevăzut la art. 123 , și licențiat în condițiile legii.

art. 62 alin. (2)

Persoana sau familia care primește un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România și să fie evaluată de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul acesteia sau, după caz, de către un furnizor privat acreditat, cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. Persoana sau familia poate primi în plasament și un copil care are domiciliul în altă unitate administrativ-teritorială, dacă interesul superior al copilului o impune.

art. 63

Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.

art. 64 alin. (1)

Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidențial fiind interzis.

art. 64 alin. (2)

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial pentru copilul cu vârsta între 3 ani și 7 ani neîmpliniți, pentru care nu poate fi asigurată abilitarea/reabilitarea în alte tipuri de servicii, dacă acesta prezintă atât deficiență/afectare funcțională completă, cât și limitări de activitate și restricții de participare complete, confirmate de serviciul de evaluare complexă din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

art. 64 alin. (3)

La stabilirea măsurii de plasament se va urmări: a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă; b) menținerea fraților împreună; c) facilitarea exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu acesta.

art. 65 alin. (1)

Măsura plasamentului se stabilește de către comisia pentru protecția copilului, în situația în care există acordul părinților, pentru situațiile prevăzute la art. 60 lit. b) și e) .

art. 65 alin. (2)

Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului: a) în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. a) și f) , precum și în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. c) și d) , dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului; b) în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. b) și e) , atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri.

art. 66 alin. (1)

Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului.

art. 66 alin. (2)

Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanță în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. b) și e) , atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în vederea respectării interesului superior al copilului instanța nu dispune altfel, în funcție de circumstanțele cazului.

art. 66 alin. (3)

Drepturile și obligațiile părintești față de copil, pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanță în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. a) , c) , d) și f) , sunt exercitate de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

art. 66 alin. (3^1)

Prin excepție de la prevederile alin. (3) , la propunerea motivată a direcției generale de asistență socială și protecția copilului, drepturile și obligațiile părintești față de copil pot fi exercitate de către persoana, familia, asistentul maternal sau șeful serviciului de tip rezidențial care are copilul în plasament, în condițiile legii. În acest caz, copilul poate călători în străinătate numai cu acordul directorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

art. 67 alin. (1)

Comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța care a dispus plasamentul copilului în condițiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine copilul.

art. 67 alin. (2)

Dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reședința.

art. 74

La încetarea măsurilor de protecție specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistență socială, organizat la nivelul municipiilor și orașelor, persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul de specialitate al primarului, precum și direcția generală de asistență socială și protecția copilului, în cazul sectoarelor municipiului București, de la domiciliul sau, după caz, de la reședința părinților, au obligația de a urmări evoluția dezvoltării copilului, precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte trimestriale pe o perioadă de minimum 2 ani, pe care le transmit direcției generale de asistență socială și protecția copilului care a propus încetarea măsurii de protecție specială.

Nota bene cu privire la articolul despre plasament:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu s-a răspuns la toate întrebările particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept.

Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarul nu este responsabil, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua o decizie cu privire la speța Dvs.!

articol scris de Alexandru AGAVRILOAIE, avocat

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a 

Cabinetului de Avocat geanina DRIAN

copertă:  pixabay.com

copertă: pixabay.com