La desfacerea căsătoriei se pune deseori și problema legată de numele după divorț. Evident, discuția are sens doar dacă la căsătorie soții și-au schimbat numele de familie purtat anterior.

Ce nume pot purta soții când se căsătoresc?

Ca să o luăm cu începutul, atunci când soții se căsătoresc, au, cu privire la nume, conform art. 282 Cod civil, următoarele opțiuni:

• să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei;
• să ia numele oricăruia dintre ei;
• să ia numele lor reunite;
• de asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.
  

Numele după divorț.

La desfacerea căsătoriei, cu privire la numele după divorț, există următoarele opțiuni:

• păstrarea numelui – ipoteza în care soții se înțeleg în această privință: soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei;
• păstrarea numelui – ipoteza lipsei unei înțelegeri între soți: pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unui acord în acest sens;
• revenirea la numele anterior căsătoriei – dacă nu a intervenit o înţelegere cu privire la numele după divorț sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Motive întemeiate pentru a păstra numele după divorț.

Ei, bine, situația nu este clar și cu liniuță de la capăt reglementată, iar practica a dat soluții diferite, așa că nu există un răspuns universal valabil, iar judecătorii vor aprecia de la caz la caz cu privire la numele după divorț. Adică legiuitorul nici nu a indicat care sunt motivele temeinice și nici criterii clare, punctuale, de stabilire a acestora.

Totuși, în mod aproape unanim, s-a apreciat că sunt considerate motive întemeiate pentru a păstra numele după divorț: notorietatea profesională, activitatea publicistică, iar odată cu noul Cod civil s-a introdus pe listă, în mod oficial, și interesul superior al minorului.

Vreau să păstrez numele după divorț ca să am același nume cu copilul meu!

Este acesta un motiv suficient pentru a păstra numele după divorț?

Deși există o decizie foarte interesantă a Curții Constituționale (o găsiți mai jos), practica este și aici împărțită și, din păcate, nimeni nu vă poate oferi un răspuns sigur.

Din nou, instanța va hotărî cu privire la numele după divorț în funcție de cererile și probele din fiecare caz în parte.

În cât timp trebuie schimbat buletinul?

Bun, deci s-a finalizat divorțul și s-a hotărât schimbarea numelui.

În acest caz, în 15 zile de la primirea certificatului de divorț de la notar sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de divorț, dacă acesta a avut loc pe cale judecătorească, trebuie să vă schimbați cartea de identitate dacă s-a schimbat numele după divorț  (art. 19 din O.U.G. nr. 97/2005).

Ce sancțiuni se aplică dacă nu buletinul nu este schimbat la timp?

Dacă s-a schimbat numele după divorț și nu vă preschimbați actul de identitate, riscați o amendă contravențională între 40 și 80 de lei, conform art. 43 din O.U.G. nr. 97/2005.

În ce legi scrie despre numele după divorț?

Art. 282 Cod civil – Alegerea numelui de familie (la căsătorie)

Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

 Art. 383 Cod civil – Numele de familie după căsătorie (numele după divorț)

(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.

(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.

(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Ordonanța de urgență nr. 97 din 14 iulie 2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Articolul 19 (1) Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor eliberează un nou act de identitate în următoarele cazuri: b) dacă s-a modificat numele sau prenumele titularului, data ori locul nașterii, iar în cazul titularului unei cărți electronice de identitate, și prenumele părinților;

(2) Titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite eliberarea unui nou act de identitate, în condițiile art. 15 și 16, după cum urmează:

b) în termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-j);

Articolul 43 Constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: b) nerespectarea dispozițiilor art. 12 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (2), art. 39 și 40, cu amenda de la 40 lei la 80 lei.

Jurisprudență cu privire la numele după divorț.

Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 96/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 383 alin. (2) din Codul civil:

 „În aceste condiții, Curtea constată că soluția legislativă criticată este justificată de faptul că, de principiu, soțul care păstrează numele dobândit în timpul căsătoriei este cunoscut și identificat în societate cu acest nume. De asemenea, exercitarea autorității părintești asupra copilului rezultat din căsătorie, corelată cu necesitatea protejării interesului superior al minorului, care s-ar putea regăsi în situații stânjenitoare ca urmare a diferenței de nume dintre acesta și părinții săi, de natură să-i influențeze în mod negativ dezvoltarea morală și socială, reprezintă motive temeinice, de natură să justifice încuviințarea purtării de către soți a numelui dobândit în timpul căsătoriei, și după desfacerea acesteia.

Mai mult, Curtea constată că purtarea aceluiași nume de către părinte și copilul său este de natură să contribuie la dezvoltarea armonioasă a acestuia din urmă în cadrul societății, fiind și o expresie a dreptului și îndatoririi părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunțată în cauza Burghartz împotriva Elveției, paragraful 24, statuând că numele unei persoane reprezintă un mijloc de identificare personală și de apartenență la o familie.”

„Cu privire la numele ce urmează a fi purtat de reclamanta după pronunțarea divorțului,  în temeiul art. 383 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), se va dispune ca aceasta sa revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, – X, având în vedere dispozițiile art. 383 C. Civ. potrivit  cărora (1) La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanța ia act de aceasta înțelegere prin hotărârea de divorț.

(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri intre ei.

Având în vedere că pârâtul nu și-a manifestat acordul ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, iar aceasta nu a invocat și nici dovedit exsitența unor motive temeinice care să ducă la păstrarea acestui nume și după divorț, urmează a se dispune revenire la numele avut anterior căsătoriei.” (s. civ. 996/2018/Judecătoria Bârlad despre numele după divorț)

„În condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în textul normativ care sunt aceste motive temeinice și nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificării acestora revine instanței de judecată, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situația de excepție prevăzută de text și de la probele administrate de părți.

Fiind o excepție de la regula revenirii soților la numele purtat anterior desfacerii căsătoriei prin divorț, aceasta este de strică interpretare și aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie să fie temeinice, în sensul că, dacă instanța nu încuviințează păstrarea numelui se produce soțului în cauza o vătămare gravă. Faptul că recurenta pârâta este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o funcție de decizie și figurează în fișă cu specimene de semnătură nu reprezintă un motiv temeinic, care să justifice, conform articolului 40 din codul familiei, încuviințarea păstărrii de către aceasta a numelui dobândit prin căsătorie, cum în mod corect a apreciat și instanța de apel.” (CAB, decizia nr. 1723/2009, despre numele după divorț)

„Faptul ca pârâta poartă acest nume de 35 de ani şi a fost cunoscută cu acest nume în viaţa socială şi profesională nu reprezinta un motiv temeinic, care sa justifice incuviintarea pastrarii de catre aceasta a numelui dobandit prin casatorie.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a dispune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei.” (sentința nr. 481/2016/Judecătoria Iași, portal.just.ro, despre numele după divorț)

„Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că dispoziţiile art. 383 alin. (2) din Noul Cod civil au fost interpretate şi aplicate eronat în cauză, faţă de motivele invocate de pârâtă în susţinerea cererii sale de a-şi păstra numele dobândit la încheierea căsătoriei şi după desfacerea acesteia, având în vedere şi opoziţia constantă şi neechivocă a reclamantului cu privire la această cerere.
Astfel, legea vorbeşte de motive temeinice, justificate de interesul unuia din soţi sau de interesul superior al copilului.

Diferenţa faţă de art. 40 alin. (2) C. fam., ce reglementa materia până la intrarea în vigoare a Noului Cod civil, rezidă în faptul că se menţionează expres că aceste motive temeinice pot să privească fie interesul unuia din soţi, fie al copilului.

În speţă, nu se poate vorbi de interesul superior al copilului, câtă vreme nu există copii minori rezultaţi din căsătorie, iar faptul că pârâta lucrează ca medic în altă ţară, iar schimbarea actelor ar presupune un timp şi cheltuieli materiale nu poate fi încadrată în conţinutul sintagmei de „motive temeinice”, astfel cum acesta a fost stabilit în jurisprudenţă.

S-a statuat astfel constant în practica judiciară că simplul fapt că un soţ a purtat mai mulţi ani numele de familie al celuilalt soţ şi că toate actele care îl priveau conţineau acest nume nu constituie un astfel de motiv temeinic, deoarece în acest caz s-ar depăşi intenţia legiuitorului.

Practic, orice schimbare de nume presupune costuri materiale şi demersuri la autorităţile competente, astfel că, dacă s-ar accepta motivele pârâtei, ar însemna a lăsa fără finalitate prevederile art. 383 din Noul Cod civil, lăsând exclusiv la aprecierea unuia dintre soţi dacă vrea să păstreze numele dobândit prin căsătorie, fără ca partea adversă să se poată opune cu succes.

Faptul că pârâta locuieşte şi lucrează în altă ţară nu este de natură să schimbe această concluzie, neexistând inconvenientele reale şi efective, altele decât cele pe care le implică pentru orice cetăţean al statului respectiv, decurgând din revenirea la numele avut anterior căsătoriei.

Nu s-a probat nici existenţa unei activităţi profesionale, care să-i confere pârâtei o consacrare ştiinţifică de natură a o prejudicia pe aceasta în mod efectiv, astfel că în mod eronat a fost admisă cererea reconvenţională sub acest aspect.  (decizia nr. 117/2013/C.A. Timișoara, despre numele după divorț)

Nota bene cu privire la numele după divorț:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus. Pentru asta s-au scris tratate de drept.

Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua o decizie cu privire la speța Dvs!

articol scris de Geanina DRIAN, avocat.

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a Cabinetului de Avocat geanina DRIAN

copertă: pixabay.com