Liberarea condiționată este măsura ce poate fi dispusă de instanța de judecată, constând în punerea în libertate a persoanei condamnate, înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, dacă sunt îndeplinite condițiile strict și limitativ prevăzute de lege.

Liberarea condiționată poate fi privit ca mijloc de individualizare administrativă a executării pedepsei, conducând la reintegrarea socială a persoanelor condamnate și, totodată, la prevenirea recidivei.

Liberarea condiționată este un drept al persoanei condamnate?

Nu, liberarea condiționată nu reprezintă un drept al persoanei care se află în executarea unei pedepse privative de libertate.

Liberarea condiționată are caracter facultativ, reprezentând o vocație generală a condamnatului. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat că art. 5 par. 1 lit. a) din Convenție nu garantează dreptul unui deținut de a beneficia de o lege de amnistie sau de a fi eliberat, condiționat sau definitiv, înainte de executarea pedepsei (Kalan c. Turciei din 2 octombrie 2001).

Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață

Pentru a se dispune liberarea condiționată a persoanei aflate în executarea pedepsei detențiunii pe viață, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) persoana condamnată să fi executat efectiv cel puțin 20 de ani din pedeapsă – Noul Cod penal nu mai distinge în funcție de vârsta sau sexul persoanei condamnate, perioada de timp pe care persoana condamnată trebuie să o execute în regim de detenție pentru a deveni propozabilă pentru liberare condiționată fiind aceleași.

Va fi avută în vedere, la stabilirea acestei durate, și perioada în care persoana care solicită liberarea condiționată s-a aflat în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu;

b) persoana condamnată să fi avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei– buna conduită a persoanei care solicită liberarea condiționată se apreciază în funcție de rapoartele întocmite de către administrația locului de deținere. Legea nu prevede natura regimului de executare al pedepsei în care trebuie să se afle condamnatul;

c) persoana condamnată să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească – această condiție are ca scop evidențierea unui potențial de reintegrare socială a condamnatului care solicită liberarea condiționată. Persoana care solicită liberarea condiționată poate beneficia de aceasta și în cazul în care nu a executat integral obligațiile civile, dacă neplata parțială sau integrală a fost datorată imposibilității obiective a debitorului de a-și îndeplini obligațiile civile.

d) instanța să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate – această condiție va fi rezultatul convingerii judecătorului în urma analizării în ansamblu și in concreto a situației persoanei care solicită liberarea condiționată.

Liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii

Pentru a se dispune liberarea condiționată a persoanei aflate în executarea pedepsei închisorii, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) persoana care solicită liberarea condiționată să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege – fracțiile minime de pedeapsă sunt aceleași indiferent de forma de vinovăție cu care a fost comisă infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii.

Fracția de pedeapsă minimă care trebuie executată diferă în funcție de vârsta persoanei care solicită liberarea condiționată.

Astfel, cel condamnat să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani.

În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată după executare efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mare de 10 ani.

Calculul fracției de pedeapsă ce trebuie executată se face prin raportare la pedeapsa pe care condamnatul o execută efectiv, nu la cea la care a fost condamnat de către instanță (de exemplu, prin raportare la restul de pedeapsă pe care condamnatul trebuie să îl execute în urma unei grațieri parțiale, iar nu la pedeapsa integrală aplicată de instanța de judecată);

b) persoana care solicită liberarea condiționată să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis – nu se poate dispune liberarea condiționată dacă persoana care face o astfel de solicitare se află în executarea pedepsei închisorii în regim închis sau semiînchis, chiar dacă fracția minimă este îndeplinită;

c) persoana condamnată să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanța să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

Condițiile pentru liberarea condiționată trebuie întrunite cumulativ?

Răspunsul este afirmativ.

Dacă instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării condiționate, respinge, prin sentință, cererea ca prematur introdusă (dacă nu a fost executată fracția minimă prevăzută de lege) sau ca neîntemeiată, fixând termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită, termen ce nu mai poate fi mai mare de 1 an și care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Cum se acordă liberarea condiționată?

Beneficiul liberării condiționate se poate acorda fie la propunerea comisiei constituite în centrul de deținere, fie la cererea condamnatului care se află în executare pedepsei privative de libertate, atunci când comisia nu propune liberarea condiționată.

Liberarea condiționată – procedura în fața comisiei 

Comisia constituită la nivelul centrului de deținere va fi constituită din: judecătorul de supraveghere, directorul penitenciarului, directorul-adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul-adjunct pentru educație și asistență psihosocială și un consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune din circumscripția căruia se află penitenciarul.

În vedere formulării propunerii de liberare condiționată, se va ține seama de:

a) fracțiunea de pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată;

b) regimul de executare a pedepsei privative de libertate;

c) îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afara de cazul în care dovedește ca nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare socială;

e) antecedentele sale penale.

Persoana condamnată este dusă în fața comisiei pentru liberare condiționată, cu excepția situațiilor în care prezintă afecțiuni medicale confirmate de medic, care nu permit prezentarea sa; în acest caz, persoana condamnată poate depune înscrisuri.

Soluțiile oferite de comisia de liberare condiționată

a) constată a fi îndeplinite condițiile

caz în care comisia poate să propună liberarea condiționată a persoanei condamnate, întocmind în acest sens un proces-verbal care cuprinde punct de vedere al comisiei.

La procesul-verbal de propunere a liberării condiționate se anexează, prin grija consilierului de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află penitenciarul, recomandările cu privire la măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute la art. 101 din Codul penal care pot fi aplicate de către instanța de judecată, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării persoanei condamnate este de 2 ani sau mai mare.

Procesul-verbal împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate.

b) constată a nu fi întrunite condițiile

pentru liberarea condiționată a persoanei condamnate, caz în care, prin procesul-verbal întocmit, fixează un termen pentru reexaminarea situației acesteia, care nu poate fi mai mare de un an.

În cazul în care cererea de liberare condiționată este formulată înainte de îndeplinirea condiției privind îndeplinirea fracțiunii prevăzute de Codul penal, iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie va fi data împlinirii fracțiunii prevăzute de Codul penal.

În cazul în care perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mică de un an, termenul fixat de comisie poate depăși data împlinirii fracțiunii prevăzute de Codul penal, dar nu poate fi mai mare de un an.

Liberarea condiționată – procedura judiciară

Competența de a decide cu privire la liberarea condiționată a condamnatului aparține judecătoriei (sau, după caz, tribunalului militar) în a cărei circumscripție se află locul de deținere la momentul formulării cererii de liberare condiționată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisia de liberare condiționată.

Sesizarea instanței poate fi făcută fie de comisia de liberare condiționată, atunci când propune liberarea condiționată a condamnatului, fie de condamnat, în cazul în care comisia de liberare condiționată a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune liberarea condiționată stabilind un termen de reexaminare.

Condamnatul are posibilitate ca, în termen de 3 zile de la aducerea la cunoștință, sub semnătură, a procesului-verbal, să formuleze cerere de liberare condiționată, care va fi înaintată de administrația locului de deținere judecătoriei în circumscripția căreia se află penitenciarul.

Pentru soluționarea cererii privind liberarea condiționată, instanța poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate sau poate solicita copii ale actelor sau documentelor din acesta, care prezintă relevanță în cauză.

Procedura în fața instanței are loc în ședință publică, cu participarea obligatorie a procurorului; persoana condamnată privată de libertate va fi adusă în fața instanței, aceasta beneficiind în mod obligatoriu de asistență juridică.

Cererea de liberare condiționată va fi examinată de instanță sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale prin raportare la momentul la care este soluționată și nu prin raportare la momentul la care a fost introdusă.

Există un termen de supraveghere după liberarea condiționată?

Da, potrivit art. 2 din Legea nr. 253/2013, termenul de supraveghere sau durata supravegherii desemnează intervalul de timp în care persoana față de care s-a dispus liberarea condiționată trebuie să respecte obligațiile ori măsurile de supraveghere care intră în conținutul acestei modalități de individualizare.

Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Trebuie respectate anumite obligații pe durata liberării condiționate?

Da, dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

• să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
• să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
• să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
• să comunice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe lângă aceste obligații, dacă apreciază necesar, judecătorul poate impune și una sau mai multe dintre următoarele obligații suplimentare:

să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României; să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;

să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de acestea; să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

După liberarea condiționată obligațiile stabilite pot fi modificate?

Da, dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de reintegrare socială.

Liberarea condiționată poate fi revocată?

Da. Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă.

De asemenea, dacă după acordarea liberării, cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Ce se întâmplă dacă se descoperă că am mai săvârșit o infracțiune înainte de acordarea liberării condiționate?

Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Unde scrie despre liberarea condiționată?

Codul penal

Art. 99 – Condițiile liberării condiționate în cazul detențiunii pe viață

(1) Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune;

b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

(3) De la data liberării condiționate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Art. 100 – Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii

(1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă:

a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).

(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

(6) Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Art. 101 – Măsurile de supraveghere și obligațiile

(1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

(2) În cazul prevăzut în alin. (1), instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

c) să nu părăsească teritoriul României;

d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;

e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de acestea;

f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

(3) Obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse în măsura în care nu au fost aplicate în conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.

(4) Când stabilește obligația prevăzută la alin. (2) lit. d)-f) , instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei.

(5) Măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. a) și lit. b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) se execută pe toată durata termenului de supraveghere.

Art. 102 – Supravegherea condamnatului

(1) Pe durata supravegherii, datele prevăzute în art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probațiune.

(2) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. a) și lit. b) se face de serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acestora.

(3) Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. d) și lit. e) poate fi realizată și printr-un sistem electronic de supraveghere, în condițiile prevăzute de legea specială.

(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă:

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin.

Art. 103 – Modificarea sau încetarea obligațiilor

(1) Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de reintegrare socială.

(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.

Art. 104 – Revocarea liberării condiționate

(1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă.

(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

(3) Dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul liberării condiționate din executarea pedepsei detențiunii pe viață.

Art. 105 – Anularea liberării condiționate

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 99 sau art. 100 , instanța poate acorda liberarea condiționată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări.

Legea 254/2013

Art. 97 – Procedura de acordare a liberării condiționate

(1) Liberarea condiționată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală , la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare condiționată.

(2) Comisia pentru liberare condiționată este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este și președintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și un consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află penitenciarul. Secretariatul comisiei se asigură de către șeful serviciului evidență din penitenciarul respectiv.

(3) Comisia formulează propuneri de liberare condiționată a persoanei condamnate, ținând seama de:

a) fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, conform art. 96;

b) regimul de executare a pedepsei privative de libertate în care este repartizată;

c) îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, precum și responsabilitățile încredințate, recompensele acordate și sancțiunile disciplinare aplicate;

e) antecedentele sale penale.

(4) În activitatea sa, comisia ține cont și de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităților desfășurate de deținuți, aprobate prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(5) Persoana condamnată este adusă în fața comisiei pentru liberare condiționată, cu excepția situațiilor în care prezintă afecțiuni medicale confirmate de medic, care nu permit prezentarea sa. În acest caz, persoana condamnată poate depune înscrisuri.

(6) Propunerea comisiei pentru liberare condiționată este cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care cuprinde poziția membrilor comisiei față de propunerea de liberare.

(7) La procesul-verbal de propunere a liberării condiționate se anexează, prin grija consilierului de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află penitenciarul, recomandările cu privire la măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute la art. 101 din Codul penal care pot fi aplicate de către instanța de judecată, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării persoanei condamnate este de 2 ani sau mai mare.

(8) Dispozițiile alin. (7) nu se aplică persoanelor condamnate de cetățenie străină, față de care s-a dispus pedeapsa complementară prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal .

(9) Persoana condamnată poate prezenta, în fața comisiei pentru liberare condiționată, dovezi că și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare ori s-a aflat în imposibilitatea îndeplinirii acestor obligații.

(10) Procesul-verbal prevăzut la alin. (6) , împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate.

(11) În cazul în care comisia pentru liberare condiționată constată că persoana condamnată nu întrunește condițiile pentru a fi liberată condiționat, în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (6) fixează un termen pentru reexaminarea situației acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. În cazul în care cererea de liberare condiționată este formulată înainte de îndeplinirea condiției privind îndeplinirea fracțiunii prevăzute de Codul penal , iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie va fi data împlinirii fracțiunii prevăzute de Codul penal .

În cazul în care perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mică de un an, termenul fixat de comisie poate depăși data împlinirii fracțiunii prevăzute de Codul penal , dar nu poate fi mai mare de un an. Totodată, comisia comunică, de îndată, procesul-verbal persoanei condamnate, care are posibilitatea ca, în termen de 3 zile de la aducerea la cunoștință, sub semnătură, să se adreseze, cu cerere de liberare condiționată, judecătoriei în circumscripția căreia se află penitenciarul.

(12) Metodologia de lucru a comisiei pentru liberare condiționată este stabilită prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(13) În vederea soluționării cererii de liberare condiționată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanța poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate sau poate solicita copii ale actelor și documentelor din acesta.

Nota bene

cu privire la articolul despre liberarea condiționată:

considerați acest material ca fiind unul cu titlu informativ și general!

Informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus; pentru asta s-au scris tratate de drept.

Materialul este actualizat la momentul publicării; legislația poate suferi modificări, drept care vă revine Dvs. să verificați cu atenție acest aspect!

Autorul nu este responsabil, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus.

Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs.!

articol scris de

Alexandru AGAVRILOAIE, av.

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a 

Cabinetului de Avocat geanina DRIAN

copertă:  pixabay.com