Cheltuielile de executare.

Cine le avansează?

Cine le suportă, în final?

Executarea silită este procedura prin care creditorul își valorifică drepturile recunoscute printr-un titlu executoriu, atunci când debitorul nu își execută de bunăvoie obligațiile, prin mijloacele coercitive pe care legea le pune la dispoziție.

Totodată, executarea silită este recunoscută ca fiind a doua mare fază a procesului civil, în care operează realizarea efectivă a dreptului constatat prin hotărârea judecătorească.

Desigur, este o fază opțională, la care se recurge doar dacă partea care a pierdut procesul nu se conformează hotărârii, cunoscut fiind că:

debitorul are obligaţia de a executa benevol

dispoziţiile cuprinse în titlul executoriu.

Această procedură, la care creditorul este nevoit să recurgă, implică, însă, concursul mai multor participanți ai actului de justiție -executor judecătoresc, instanță de executare, avocat, expert etc.- și, implicit, anumite costuri, esențiale pentru buna desfășurare a executării.

Costurile executării silite se numesc cheltuieli de executare.

Articolul 670 din Codul de procedură civilă reglementează cine trebuie să avanseze aceste cheltuieli, cine le suportă în final și cum pot fi recuperate.

Nu putem înțelege executarea silită fără

să cunoaștem actorii și temeiurile acesteia; o explicație simplă, pe înțeles, găsiți AICI

Ce sunt cheltuielile de executare silită?

Conform art. 670 alin. (3) C. pro. civ., cheltuielile de executare includ:

1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariile expertului, traducătorului și interpretului (dacă este necesar);
5. cheltuielile pentru publicitatea procedurii și alte acte de executare;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare desfășurării executării silite.

Cât costă taxa de timbru pentru declanșarea executării silite?

Taxa pentru cererea de încuviințare a executării silite este 20 de lei pentru fiecare titlu executoriu.

Cine avansează cheltuielile de executare?

Ca regulă, creditorul.

Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

Cu alte cuvinte, creditorul, ca persoană interesată de demararea și realizarea procedurii de executare, este obligat să avanseze cheltuielile necesare în acest scop.

Cine suportă cheltuielile, în final?

Cheltuielile de executare sunt, în principiu, în sarcina debitorului urmărit. Astfel, creditorul își va recupera cheltuielile de executare avansate, în cadrul aceleiași proceduri.

Această regulă are la bază conceptul de culpă, fiind de înțeles că aceste cheltuieli de executare nu s-ar fi făcut dacă debitorul și-ar fi executat de bunăvoie obligația.

Atenție: debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar, în cadrul executării.

Totuși, pentru a încuraja executarea obligației benevol și cât mai rapid, cheltuielile de executare pot fi reduse, în următorul scenariu: atunci când debitorul, somat fiind, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, va suporta doar cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.

Pot rămâne cheltuielile de executare în sarcina creditorului, fără să le poată recupera de la debitor?

Da, în anumite condiții.

De la regula generală, legea reglementează anumite excepții:

• atunci când creditorul renunță la executare, acesta va trebui să suporte cheltuielile;
• după cum am văzut mai sus, dacă debitorul execută obligația imediat după somație, acesta va suporta doar cheltuielile efective ale actelor deja îndeplinite, onorariul executorului și, eventual, onorariul avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă; cu alte cuvinte, o parte din cheltuieli se vor recupera de la debitor, însă o parte rămân în sarcina creditorului;
• dacă instanța a dispus cenzurarea sumelor reprezentând cheltuielile de executare, în cadrul contestației la executare;
• dacă debitorul este insolvabil;
• dacă legea prevede astfel.

Pot cere ajutor public judiciar pentru cheltuielile de executare?

Da. Conform legii, ajutorul public judiciar se acordă inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. Întelegem, astfel, că doar creditorul poate beneficiar de această formă de ajutor, nu și debitorul urmărit, în sarcina căruia pot cădea cheltuielile la final.

Mai multe despre procedura de acordare

a ajutorului public judiciar am scris, pe larg, aici.

Cum sunt stabilite cheltuielile de executare?

Cheltuielile de executare sunt stabilite de executorul judecătoresc printr-o încheiere, pe baza documentelor justificative prezentate de părțile interesate.

Încheierea executorului privind cheltuielile de executare este titlu executoriu?

Da. Încheierea executorului constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executor, ceea ce înseamnă că poate fi pusă în executare fără a fi necesară o nouă acțiune în justiție.

Pot fi contestate sau cenzurate cheltuielile de executare?

Da.

Dacă partea interesată consideră că sumele stabilite sunt disproporționate sau nejustificate, poate formula contestație la executare în fața instanței competente, care poate cenzura cheltuielile de executare, adică să le pună în sarcina debitorului doar parțial.

Atunci când se formulează contestație la executare în privința acestor cheltuieli, suspendarea executării nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.

Ce se întâmplă dacă debitorul nu poate plăti cheltuielile de executare?

În cazul în care debitorul nu are bunuri urmăribile sau alte resurse pentru a acoperi cheltuielile, creditorul va trebui să le suporte. Totuși, creditorul poate încerca să le recupereze ulterior, dacă situația financiară a debitorului se îmbunătățește, în termenul general de prescripție.

O excepție este onorariul executorului judecătoresc, pe care creditorul nu este obligat să îl suporte dacă debitorul este insolvabil.

Dacă executorul percepe un onorariu prea mare, ce pot face?

Onorariul executorului trebuie să se stabilească prin raportare la cadrul minimal și maximal legal, stabilit prin Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii.

Dacă acesta este disproporționat sau stabilit cu încălcarea pragurilor stabilite de lege, se poate contesta la instanța de executare.

Atenție: onorariile maximale ale executorului judecătoresc nu includ şi taxa pe valoarea adăugată prevăzută aferentă serviciilor prestate de acesta în cadrul procedurii de executare silită.

Cheltuielile de executare – în ce lege scrie despre?

Codul de procedură civilă

Art. 670 

(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.

Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.

(3) Sunt cheltuieli de executare:

1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite;

2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;

3. onorariul avocatului în faza de executare silită;

4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;

5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;

6. cheltuielile de transport;

7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.

(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie.

(6) Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1) – (5), încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc.”

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Art. 10.

(1) În materia executării silite, următoarele cereri se taxează astfel:

a) cereri pentru încuviințarea executării silite, pentru fiecare titlu executoriu – 20 lei;

b) cereri de suspendare a executării silite, inclusiv a executării provizorii – 50 lei.

(2) În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.

(3) În cazul în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1).

 Atenţie, Codul de procedură civilă s-a republicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 247 din 10.04.2015 iar art. 712 devine prin renumerotare art. 713.

(4) Cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5.000 lei, şi cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5.000 lei.”

Nota bene cu privire la articolul despre cheltuielile de executare

Considerați acest material ca fiind unul cu titlu informativ și general!

Informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus; pentru asta s-au scris tratate de drept.

Materialul este actualizat la momentul publicării; legislația poate suferi modificări, drept care vă revine Dvs. să verificați cu atenție acest aspect!

Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus.

Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs.!

articol scris de 

Adelina LUPU, av.

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a 

Cabinetului de Avocat Geanina DRIAN

copertă: pixabay.com