Blog

Supravegherea video la locul de muncă este o formă de monitorizare a angajaților la serviciu, devenind o practică din ce în ce mai utilizată de angajatori, având ca scop asigurarea securității, protejarea bunurilor și urmărirea desfășurării atribuțiilor de muncă.

Cu toate acestea, supravegherea video la locul de muncă ridică numeroase întrebări privind respectarea dreptului la viață privată și a legislației aplicabile.

Supravegherea video la locul de muncă poate fi un instrument eficient pentru asigurarea securității, dar trebuie utilizată cu respectarea strictă a legislației.

Este esențial ca angajatorii să își fundamenteze deciziile pe necesitate și proporționalitate, iar angajații să își cunoască drepturile.

Ce este supravegherea video la locul de muncă?

Supravegherea video la locul de muncă este utilizarea unor dispozitive de supraveghere pentru înregistrarea activităților desfășurate de angajați sau terți în incinta unității angajatoare.

Aceasta poate include monitorizarea spațiilor comune, birourilor, zonelor de producție sau altor locații relevante pentru activitatea profesională.

Ce scop poate justifica supravegherea video la locul de muncă?

Conform legislației aplicabile, supravegherea video la locul de muncă poate fi justificată în anumite condiții, printre care:

• asigurarea securității angajaților și a bunurilor angajatorului;
• prevenirea săvârșirii de infracțiuni sau alte fapte ilicite, care ar putea produce prejudicii angajatorului sau altor persoane;
• monitorizarea respectării regulilor interne sau a normelor de sănătate și securitate în muncă.

Principii legale aplicabile pentru supravegherea video la locul de muncă

necesitatea și proporționalitatea

Supravegherea video la locul de muncă trebuie să fie strict necesară și proporțională cu scopul urmărit.

Angajatorul trebuie să demonstreze că nu există alte metode mai puțin intruzive pentru atingerea acelorași obiective, iar dacă există, acestea nu și-au dovedit eficiența.

informarea angajaților

Angajații trebuie să fie informați în mod clar și transparent despre utilizarea supravegherii video la locul de muncă, conform art. 13 și 14 din GDPR.

Informațiile trebuie să includă scopul monitorizării, durata păstrării datelor și drepturile persoanelor vizate.

protecția vieții private

Supravegherea video la locul de muncă nu trebuie să încalce dreptul la viață privată al angajaților, realizându-se cu respectarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la protejarea vieții private, precum și a Regulamentului GDPR.

Este legală supravegherea video la locul de muncă fără consimțământul angajaților?

Da, dar în anumite condiții.

Conform GDPR, consimțământul nu este necesar dacă supravegherea video la locul de muncă este justificată de interese legitime, cum ar fi securitatea, dar angajatorul trebuie să informeze angajații și să respecte alte cerințe legale.

Atenție: supravegherea video la locul de muncă se poate face fără consimțământul angajatului, cu condițiasă nu aducă o ingerință nepermisă asupra vieții private a acestuia. În aceste împrejurări, monitorizarea se poate realiza justificată fiind de interesul legitim al angajatorului, cu respectarea obligației de informare a angajatului.

Când trebuie angajatorul să informeze salariații despre supravegherea video la locul de muncă?

Aangajatorul trebuie să realizeze o informare obligatorie, completă și explicită a angajaților, înainte de a începe supravegherea video la locul de muncă.

În plus, angajatorul trebuie să consulte sindicatul sau, după caz, reprezentanții angajaților înainte de introducerea sistemului de supraveghere video la locul de muncă.

Care este durata maximă legală de stocare a materialului obținut prin supravegherea video la locul de muncă?

 Durata de stocare a datelor cu caracter personal trebuie să fie în toate cazurile  proporțională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.

Pot fi monitorizat video în biroul meu personal?

Supravegherea video la locul de muncă în spațiile individuale, cum ar fi birourile personale, este permisă doar în cazuri excepționale, iar angajatorul trebuie să justifice necesitatea supravegherii video la locul de muncă în acele zone.

Ce pot face dacă supravegherea video la locul de muncă îmi încalcă drepturile?

Puteți depune o plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) sau puteți solicita încetarea supravegherii și eventuale despăgubiri în instanță, dacă supravegherea video la locul de muncă a fost implementată ilegal și vă produce o vătămare.

În ce legi scrie despre supravegherea video la locul de muncă?

Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 despre supravegherea video la locul de muncă

art. 5. Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul relațiilor de muncă

În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă:

a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate și prevalează asupra intereselor sau drepturilor și libertăților persoanelor vizate;

b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă și în mod explicit a angajaților;

c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanții angajaților înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;

d) alte forme și modalități mai puțin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu și-au dovedit anterior eficiența;

e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporțională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.

art. 14

(5) Constituie contravenție încălcarea de către autoritățile/organismele publice a următoarelor dispoziții din Regulamentul general privind protecția datelor, referitoare la: a) principiile de bază pentru prelucrare, inclusiv condițiile privind consimțământul, în conformitate cu art. 5–7 și art. 9.

GDPR (Regulamentul UE 2016/679) despre supravegherea video la locul de muncă

 art. 6 Legalitatea prelucrării datelor

(1) Prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a) persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice;

(b) prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care persoana vizată este parte sau pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate înainte de încheierea unui contract;

(c) prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului;

(d) prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice;

(e) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul;

(f) prelucrarea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terță, cu excepția cazului în care prevalează interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protejarea datelor cu caracter personal, în special atunci când persoana vizată este un copil. Litera (f) din primul paragraf nu se aplică în cazul prelucrării efectuate de autorități publice în îndeplinirea atribuțiilor lor.

art. 12 Transparența informațiilor, a comunicărilor și a modalităților de exercitare a drepturilor persoanei vizate

(1) Operatorul ia măsuri adecvate pentru a furniza persoanei vizate orice informații menționate la articolele 13 și 14 și orice comunicări în temeiul articolelor 15-22 și 34 referitoare la prelucrare, într-o formă concisă, transparentă, inteligibilă și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu, în special pentru orice informații adresate în mod specific unui copil. Informațiile se furnizează în scris sau prin alte mijloace, inclusiv, atunci când este oportun, în format electronic. La solicitarea persoanei vizate, informațiile pot fi furnizate verbal, cu condiția ca identitatea persoanei vizate să fie dovedită prin alte mijloace.

(2) Operatorul facilitează exercitarea drepturilor persoanei vizate în temeiul articolelor 15-22. În cazurile menționate la articolul 11 alineatul (2), operatorul nu refuză să dea curs cererii persoanei vizate de a-și exercita drepturile în conformitate cu articolele 15-22, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează că nu este în măsură să identifice persoana vizată.

(3) Operatorul furnizează persoanei vizate informații privind acțiunile întreprinse în urma unei cereri în temeiul articolelor 15-22, fără întârzieri nejustificate și în orice caz în cel mult o lună de la primirea cererii. Această perioadă poate fi prelungită cu două luni atunci când este necesar, ținându-se seama de complexitatea și numărul cererilor. Operatorul informează persoana vizată cu privire la orice astfel de prelungire, în termen de o lună de la primirea cererii, prezentând și motivele întârzierii. În cazul în care persoana vizată introduce o cerere în format electronic, informațiile sunt furnizate în format electronic acolo unde este posibil, cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format.

(4) Dacă nu ia măsuri cu privire la cererea persoanei vizate, operatorul informează persoana vizată, fără întârziere și în termen de cel mult o lună de la primirea cererii, cu privire la motivele pentru care nu ia măsuri și la posibilitatea de a depune o plângere în fața unei autorități de supraveghere și de a introduce o cale de atac judiciară.

(5) Informațiile furnizate în temeiul articolelor 13 și 14 și orice comunicare și orice măsuri luate în temeiul articolelor 15-22 și 34 sunt oferite gratuit. În cazul în care cererile din partea unei persoane vizate sunt în mod vădit nefondate sau excesive, în special din cauza caracterului lor repetitiv, operatorul poate:

(a) fie să perceapă o taxă rezonabilă ținând cont de costurile administrative pentru furnizarea informațiilor sau a comunicării sau pentru luarea măsurilor solicitate;

(b) fie să refuze să dea curs cererii.

În aceste cazuri, operatorului îi revine sarcina de a demonstra caracterul vădit nefondat sau excesiv al cererii.

(6) Fără a aduce atingere articolului 11, în cazul în care are îndoieli întemeiate cu privire la identitatea persoanei fizice care înaintează cererea menționată la articolele 15-21, operatorul poate solicita furnizarea de informații suplimentare necesare pentru a confirma identitatea persoanei vizate.

(7) Informațiile care urmează să fie furnizate persoanelor vizate în temeiul articolelor 13 și 14 pot fi furnizate în combinație cu pictograme standardizate pentru a oferi într-un mod ușor vizibil, inteligibil și clar lizibil o imagine de ansamblu semnificativă asupra prelucrării avute în vedere. În cazul în care pictogramele sunt prezentate în format electronic, acestea trebuie să poată fi citite automat.

(8) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 92 în vederea determinării informațiilor care urmează să fie prezentate de pictograme și a procedurilor pentru furnizarea de pictograme standardizate.

art. 13 Informații care se furnizează în cazul în care datele cu caracter personal sunt colectate de la persoana vizată

(1) În cazul în care datele cu caracter personal referitoare la o persoană vizată sunt colectate de la aceasta, operatorul, în momentul obținerii acestor date cu caracter personal, furnizează persoanei vizate toate informațiile următoare:

(a) identitatea și datele de contact ale operatorului și, după caz, ale reprezentantului acestuia;

(b) datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor, după caz;

(c) scopurile în care sunt prelucrate datele cu caracter personal, precum și temeiul juridic al prelucrării;

(d) în cazul în care prelucrarea se face în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (f), interesele legitime urmărite de operator sau de o parte terță;

(e) destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal;

(f) dacă este cazul, intenția operatorului de a transfera date cu caracter personal către o țară terță sau o organizație internațională și existența sau absența unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat sau, în cazul transferurilor menționate la articolul 46 sau 47 sau la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf, o trimitere la garanțiile adecvate sau corespunzătoare și la mijloacele de a obține o copie a acestora, în cazul în care acestea au fost puse la dispoziție.

(2) În plus față de informațiile menționate la alineatul (1), în momentul în care datele cu caracter personal sunt obținute, operatorul furnizează persoanei vizate următoarele informații suplimentare necesare pentru a asigura o prelucrare echitabilă și transparentă:

(a) perioada pentru care vor fi stocate datele cu caracter personal sau, dacă acest lucru nu este posibil, criteriile utilizate pentru a stabili această perioadă;

(b) existența dreptului de a solicita operatorului, în ceea ce privește datele cu caracter personal referitoare la persoana vizată, accesul la acestea, rectificarea sau ștergerea acestora sau restricționarea prelucrării sau a dreptului de a se opune prelucrării, precum și a dreptului la portabilitatea datelor;

(c) atunci când prelucrarea se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (a) sau pe articolul 9 alineatul (2) litera (a), existența dreptului de a retrage consimțământul în orice moment, fără a afecta legalitatea prelucrării efectuate pe baza consimțământului înainte de retragerea acestuia;

(d) dreptul de a depune o plângere în fața unei autorități de supraveghere;

(e) dacă furnizarea de date cu caracter personal reprezintă o obligație legală sau contractuală sau o obligație necesară pentru încheierea unui contract, precum și dacă persoana vizată este obligată să furnizeze aceste date cu caracter personal și care sunt eventualele consecințe ale nerespectării acestei obligații;

(f) existența unui proces decizional automatizat incluzând crearea de profiluri, menționat la articolul 22 alineatele (1) și (4), precum și, cel puțin în cazurile respective, informații pertinente privind logica utilizată și privind importanța și consecințele preconizate ale unei astfel de prelucrări pentru persoana vizată.

(3) În cazul în care operatorul intenționează să prelucreze ulterior datele cu caracter personal într-un alt scop decât cel pentru care acestea au fost colectate, operatorul furnizează persoanei vizate, înainte de această prelucrare ulterioară,

informații privind scopul secundar respectiv și orice informații suplimentare relevante, în conformitate cu alineatul (2).

(4) Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică dacă și în măsura în care persoana vizată deține deja informațiile respective.

Codul muncii despre supravegherea video la locul de muncă

art. 6 Principii fundamentale

(2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.

 art. 16¹

(2) Copia contractului individual de muncă se păstrează la locul de muncă definit conform alin. (1) pe suport hârtie sau pe suport electronic, de către persoana desemnată de angajator în acest scop, cu respectarea prevederilor privind confidențialitatea datelor cu caracter personal.

 art. 26

(1) Prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.

 art. 40

(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: (…) i) să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului despre supravegherea video la locul de muncă

art. 8 Dreptul la respectarea vieții private și de familie

„(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale ți de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.”

Nota bene

cu privire la articolul despre supravegherea video la locul de muncă

Considerați acest material ca fiind unul cu titlu informativ și general!

Informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus; pentru asta s-au scris tratate de drept.

Materialul este actualizat la momentul publicării; legislația poate suferi modificări, drept care vă revine Dvs. să verificați cu atenție acest aspect!

Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus.

Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs.!

articol scris de Adelina LUPU, avocat.

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a

Cabinetului de Avocat geanina DRIAN

copertă: pixabay.com