Blog

Drepturile angajatului

Dreptul muncii este, în principal, un drept negociat, de origine convențională.

Cu toate acestea, deși este vorba de un domeniu privat, necesitatea asigurării unei minime protecții a salariaților a impus intervenția autorității statale pentru a reglementa, în mod imperativ, anumite drepturi ale angajaților, al căror nivel minim nu poate fi încălcat prin negociere.

În ceea ce privește drepturile angajatului, legea nr. 53/2003, privind Codul Muncii, reglementează, în conținutul art. 39, o serie de drepturi de care salariații beneficiază în mod obligatoriu.

drepturile angajatului

dreptul la SALARIZARE pentru munca depusă

Lista privind drepturile angajatului debutează cu dreptul de a beneficia de salarizare pentru munca pe care acesta o prestează.

Dreptul la salariul explică caracterul oneros al contratului individual de muncă, în sensul că, așa cum angajatorul este interesat în obținerea muncii salariatului în schimbul plății salariului, așa și salariatul, pentru munca prestată, urmărește să beneficieze de  salariu.

Legea face referire la dreptul la salarizare avându-se în vedere nu numai salariul de bază propriu-zis -ce poate fi privit ca o contraprestație a muncii depuse- ci toate drepturile salariale pe care legea și contractul le conferă unul salariat: sporuri, indemnizații ș.a..

drepturile angajatului

dreptul la REPAUS zilnic și săptămânal și la CONCEDIU anual de odihnă

Angajatul, indiferent de locul de muncă și de natura muncii pe care o prestează, are dreptul al repaus zilnic și săptămânal în vedere recuperării capacității de muncă, precum și la concediu anual, care este de minimum 20 de zile lucrătoare/an.

Atâta vreme cât obiectul contractului individual de muncă, respectiv munca, este privită ca un proces în continuă derulare, prestarea efectivă a muncii trebuie să fie urmată de perioade de repaus.

În acest sens, legiuitorul român reglementează dreptul salariatului la repaus zilnic, săptămânal și la concediul anual de odihnă.

drepturile angajatului

dreptul la EGALITATE de șanse și tratament

În vederea menținerii unui climat care să confere echilibru contractual și economic, legiuitorul a prevăzut printre drepturile angajatului și pe acela de a beneficia de egalitate de șanse și tratament.

Acest drept vizează, în principal, egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în cadrul relațiilor de muncă și se completează, în mod corespunzător, cu dispozițiile Legii nr. 202/2002 privind egalitate de șanse și tratament între femei și bărbați, precum și cu cele ale O.G. nr. 137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare.

drepturile angajatului

dreptul la DEMNITATE în muncă

Orice persoană este liberă să-și aleagă munca și locul de muncă, munca forțată fiind interzisă.

Dreptul la demnitate în muncă are în vedere și respectarea personalității salariatului, care își poate exercita drepturile și libertățile recunoscute de lege în limitele regimului disciplinar existent la nivelul angajatorului.

La rândul său, angajatorul, titular al prerogativelor disciplinare și normative, nu poate impune salariatului reguli care să conducă la atingerea demnității.

Disciplina în muncă ce poate fi impusă de angajator trebuie astfel concepută încât să nu lezeze demnitatea salariatului.

drepturile salariatului

drepturile angajatului

dreptul la SECURITATE și SĂNĂTATE în muncă

O astfel de obligație exprimă, practic, dreptul salariatului de a beneficia de protecție împotriva oricăror factori nocivi care ar putea să afecteze securitatea și sănătatea în muncă. Corelativ, angajatorului îi revine obligația de a adopta toate măsurile pentru asigurarea securității și sănătății în muncă.

În acest sens, însăși Legea securității și sănătății în muncă, nr. 319/2006, a fost adoptată cu scopul de a stabili principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (2) din această lege.

drepturile angajatului

dreptul la acces la FORMARE PROFESIONALĂ

Un astfel de drept este derivat din dreptul fundamental al cetățeanului la educație; în dreptul muncii, un astfel de drept se concretizează în dreptul la formare profesională.

În acest sens, orice angajat are dreptul, dar și obligația, ca permanent să se pregătească profesional.

La rândul său, angajatorul are obligația de a-i asigura salariatului accesul la pregătire profesională, dar și dreptul de a-i pretinde salariatului o anumită competență în prestarea muncii.

drepturile angajatului

dreptul la INFORMARE și CONSULTARE

Acest drept își are originea în Directiva 2002/14/CE, care stabilește cadrul general referitor la informare și consultarea lucrătorilor din Uniunea Europeană.

Conform acestei directive, conceptul de informare presupune transmiterea de date  de către angajator către reprezentanții angajaților pentru a le permite acestora să se familiarizeze cu problematica supusă  dezbaterii și să o examineze în cunoștință de cauză; conceptul de consultare presupune schimbul de păreri și stabilirea unui dialog între reprezentanții angajaților și angajator.

drepturile angajatului

dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea CONDIȚIILOR de MUNCĂ și a mediului de muncă

Aceste drept își are sorgintea în însuși dreptul la opinie al cetățeanului, fiind în strânsă legătură cu dreptul salariaților de a fi informați și consultați, dar și cu dreptul acestora la securitate și sănătate în muncă.

Punerea în practică a unui astfel de drept se realizează și prin constituirea unor instituții specifice; este, de exemplu, cazul, comitetului de securitate și sănătate în muncă, instituție ce trebuie să funcționeze la nivelul fiecărui angajator cu mai mult de 50 de salariați.

drepturile angajatului

dreptul la PROTECȚIE în caz de concediere

Acest drept presupune că angajatul nu poate fi concediat în orice condiții, iar atunci când se intenționează concedierea, aceasta trebuie făcută cu respectarea procedurilor prevăzute expres de legislația în vigoare. De asemenea, intră în cuprinsul acestui punct și dreptul de a beneficia de asigurări sociale în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

drepturile angajatului

dreptul la NEGOCIERE colectivă și individuală

Contractul individual de muncă este rezultatul voinței părților și, de principiu, presupune o negociere individuală între salariat și angajatorul său. Salariatul poate participa la negociere în mod direct, dar și prin reprezentant.

Pe de altă parte, stabilirea cadrului de derulare a relațiilor de muncă în interiorul unei unități se realizează prin contractul colectiv de muncă, rezultat al negocierilor colective derulate între angajator și reprezentanții salariaților. Legea impune principiul obligativității negocierii colective și, totodată, principiul reprezentativității părților în negociere.

drepturile angajatului

dreptul de a participa la ACȚIUNI COLECTIVE

Acest drept se referă la posibilitatea angajatului de a participa la grevă, atunci când drepturile și interesele legitime îi sunt afectate. În acest sens, art. 233 din Codul muncii prevede dreptul angajaților de a participa la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale.

În cadrul unei astfel de manifestări, niciun angajat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe, iar limitarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile și pentru categoriile de salariați prevăzute expres de lege.

drepturile angajatului

dreptul de a constitui sau de a adera la un SINDICAT

Acest drept reprezintă o formă de manifestare a libertății fundamentale de asociere, libertate recunoscută oricărui cetățean. Astfel, pentru a-și apăra interesele în cadrul relației de muncă angajatul beneficiază de drepturi sindicale, aceste drepturi fiind amplu dezvoltate în Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

drepturile angajatului

dreptul de a solicita TRECEREA PE UN POST VACANT

care îi asigură condiții de muncă mai favorabile, dacă și-a încheiat perioada de probă și are o vechime de cel puțin 6 luni la același angajator

Pentru a beneficia de acest drept, angajatul va trebuie să îndeplinească, corelativ, mai multe condiții.

În primul rând, este necesar ca acesta să fi depășit perioada de proba prevăzută în contractul individual de muncă, dacă s-a prevăzut un astfel de element.

În al doilea rând, este necesar ca angajatul să aibă o vechime în muncă de cel puțin 6 luni la același angajator.

În al treilea rând, locul de muncă pe care urmează să îl ocupe angajatul să fie unul vacant; legiuitorul nu prevede dacă aceste este temporar vacant sau este vacant pe o perioadă nedeterminată.

Poate angajatul să renunțe la drepturile sale prevăzute de Codul muncii?

Răspunsul la această întrebare este scris în art. 38 din Codul muncii, care prevede că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.

Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Unde scrie despre drepturile angajatului?

În Codul muncii

articolul 39

(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal;

c) dreptul la concediu de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de șanse și de tratament;e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate și sănătate în muncă;

g) dreptul la acces la formarea profesională;

h) dreptul la informare și consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă;

j) dreptul la protecție în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă și individuală;

l) dreptul de a participa la acțiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;

m^1) dreptul de a solicita trecerea pe un post vacant care îi asigură condiții de muncă mai favorabile dacă și-a încheiat perioada de probă și are o vechime de cel puțin 6 luni la același angajator.

 

drepturile salariatului

Nota bene

cu privire la articolul despre drepturile angajatului:

considerați acest material ca fiind unul cu titlu informativ și general!

Informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat, astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus; pentru asta s-au scris tratate de drept!

Materialul este actualizat la momentul publicării; legislația poate suferi modificări, drept care vă revine Dvs. să verificați cu atenție acest aspect!

Autorul nu este responsabil, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus.

Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs.!

articol scris de

 Alexandru AGAVRILOAIE, av.

avocat DRIAN

 

SURSA FOTO 

interior: pagina de Facebook a 

Cabinetului de Avocat Geanina DRIAN

copertă: pixabay.com

 

Loading

Avocat Geanina Drian - Iasi
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.