Decaderea din drepturile parintesti are nevoie întâi de clarificarea termenilor. Chiar dacă legea utilizează formula „drepturi părinteşti”, în aceasta se cuprind deopotrivă atât drepturile, cât şi îndatoririle părinților faţă de copiii lor minori și toate, împreună, formează autoritatea părintească.

O definiție găsim la art. 483 C.Civ.: „autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți”.

Ca de obicei, prezentăm subiectul în 2 secțiuni. Un „pe scurt” concentrat și la obiect și un „pe larg”, pentru cei răbdători și care vor explicații mai ample.

Pe scurt.

Ce este decaderea din exerciţiul drepturilor parintesti?

O măsură de protecție a minorului împotriva părintelui care reprezintă un pericol pentru copil.

Este decăderea o măsură definitivă? Este pentru totdeauna?

Nu.

Asupra ei se poate, la cerere, reveni.

Cine poate cere decaderea din drepturile parintesti?

Autoritatea publică cu atribuții în domeniul protecției copilului și procurorul.

Nu celălalt părinte!

Cine dispune decaderea din drepturile parintesti?

Judecătorul.

Ce consecințe concrete are?

Duce la o limitare a drepturilor părintelui în privința minorului, includem aici, exemplificativ: dreptul de a avea legături personale, dreptul de a lua decizii în privința educației, sănătății, locuinței copilului etc.

Copilul va mai purta numele părintelui decăzut?

Da.

Numele vine din paternitate, din contribuția genetică la conceperea copilului și nu din aspecte ulterioare.

Părintele decăzut mai are dreptul sa vadă copilul?

În principiu, nu; dar pot fi și excepții.

Un părinte își poate cere „autodecaderea”, adică renunțarea la drepturile părintești?

Nu.

Se poate da o declarație notarială de renunțare la drepturile părintești?

Nu.

Părintele decăzut mai plătește pensie alimentară?

Da, fără excepții și fără discuții.

Pe larg.

Ce este decaderea din drepturile parintesti?

Decăderea din drepturile părintești este modalitatea prin care un părinte, din motive legate de protejarea minorului, este privat de prerogativele autorității părintești, dacă acesta pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.

Astfel, prin efectul unei hotărâri judecătorești, părintele nu va mai avea drepturi sau nu va mai avea toate drepturile în privința minorului, dacă se dovedește că acesta are o conduită care pune în pericol binele copilului.

Decăderea din drepturile parintesti reprezintă, deci, o sancțiune specifică dreptului familiei, al cărei efect constă în pierderea de către părintele în cauză a exercițiului drepturilor părintești, în anumite cazuri expres prevăzute de lege, respectiv pentru abateri grave în privința persoanei copilului.

Decăderea constituie o excepție de la regula potrivit căreia autoritatea părintească aparține în mod egal ambilor părinți.

Cu toate acestea, nu duce la pierderea drepturilor părintești, ci doar la pierderea exercițiului acestor drepturi.

Este decăderea o măsură definitivă? Este pentru totdeauna?

Decăderea ca, de altfel, orice măsură care privește exercitarea autorității părintești, nu este o măsură definitivă. Adică redarea exercițiului drepturilor părintești este posibilă, în ipoteza în care împrejurările care au justificat adoptarea acestei măsuri nu mai subzistă. Dacă motivele continuă să fie actuale, neînregistrându-se nicio îmbunătățire a acestora în timp, măsura poate dobândi caracter permanent.

Cine poate cere decaderea din drepturile parintesti?

Îndreptățită de lege să ceară luarea măsurii este autoritatea publică cu atribuții în domeniul protecției copilului.

Considerăm însă că și procurorul are legitimitatea procesuală activă, în temeiul art. 92 C.proc.Civ. care dispune că: „Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor”.

Care sunt etapele decaderii din drepturile parintesti?

Așa cum am spus deja, cel care hotărăște este judecătorul, iar măsura decăderii din exercițiul drepturilor părintești este de competența exclusivă a instanței de judecată, respectiv a instanței de tutelă.

Există, însă, o etapa prealabilă sesizării instanței de tutelă și există și măsuri ce pot fi adoptate în cadrul acestei etape.

Astfel, până la sesizarea instanței cu o acțiune având acest obiect, Serviciul public de asistență socială, precum și Direcția generală de asistență socială și protecția copilului au anumite atribuții specifice trasate prin prevederile Legii nr. 272/2004, pe care le vom prezenta în continuare.

Conform art. 39 alin. 2, orice separare a copilului de părinții săi, precum și orice limitare a exercițiului drepturilor părintești trebuie să fie precedată de acordarea sistematică a serviciilor și prestațiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Planul de servicii are ca obiectiv declarat, potrivit art. 40 alin. 4 din Lege, prevenirea abuzului, neglijării, exploatării și a oricăror forme de violență asupra copilului sau separarea copilului de familia sa.

Dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanții Serviciului public de asistență socială ori, după caz, ai Direcției generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul sectoarelor municipiului București au dreptul să viziteze copiii la locuința lor și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare, stipulează art. 41 alin. 1 din lege.

Dacă, în urma vizitelor efectuate, se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, Serviciul public de asistență socială este obligat să sesizeze de îndată Direcția generală de asistență socială și protecția copilului în vederea luării măsurilor prevazute de lege. Direcția este obligată și să sesizeze instanța judecătorească în situația în care consideră că sunt întrunite condițiile pentru decăderea, totală sau parțială, a părinților, ori a unuia dintre ei, din exercițiul drepturilor părintești, dispune art. 41, alin. 2 și 3 din lege.

În concluzie, sesizarea instanței presupune parcurgerea de către organele abilitate a acestor etape premergătoare.

Ce consecințe concrete are decaderea din drepturile parintesti?

Decăderea va determina o limitate a drepturilor părintelui în privința minorului, includem aici, de exemplu, dreptul de a avea legături personale cu copilul, dreptul de a lua decizii în privința educației, sănătății, locuinței copilului etc.

Se va păstra totuși dreptul de a consimți la adopție, dacă este cazul.

În privința obligațiilor ce revin părinților, rămâne să producă efecte obligația de întreținere.

Reamintim că decăderea nu determină obligatoriu o pierdere definitivă a drepturilor amintite mai sus, acestea putând fi redate prin acțiune judecătorească, dacă au încetat cauzele care au determinat decăderea.

Copilul va mai purta numele părintelui decăzut?

Categoric. Numele este o consecință a filiației/rudeniei și se stabilește conform art. 449 și 450 C.Civ., iar aceasta (rudenia) nu va fi modificată prin decăderea din drepturile părintești.

Astfel, instanța nici nu poate modifica numele de familie al minorului ca urmare a decaderii.

Mai mult, legiuitorul a prevăzut o modalitate specială, administrativă de schimbare a numelui, astfel că instanța de judecată nici nu poate dispune în sens contrar.

Mai amplu despre nume găsiți AICI.

Părintele decăzut mai are dreptul sa vadă copilul?

În principiu, decăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală. Instanța va putea, totuși, conform art. 509 C.Civ., „dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor”.

Astfel, există posibilitatea păstrării dreptului de a avea legături personale cu minorul (drept de vizită), dar de a nu avea, de exemplu, dreptul de decide în privința stării de sănătate, educație, locuință a minorului.

Un părinte își poate cere „autodecaderea”, adică renunțarea la drepturile părintești?

În niciun caz.

Prin Legea nr. 272/2004, la art. 36, legiuitorul a stabilit în mod expres că: „un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul Civil”.

Autoritatea părintească a fost instituită de legiuitor în vederea protejării minorului, iar părintele nu poate renunța la obligațiile care îi revin prin lege și la un drept care nu îi aparține.

Părintele decăzut mai plătește pensie alimentară?

Da, categoric!

De altfel, una dintre cele mai des întâlnite situații în care apare întrebarea cu privire la decădere sau „autodecădere” (da, oamenii chiar își pun problema și așa!) este legată de pensia de întreținere. Concret, se speră că această instituție este una magică, cu puterea de a șterge nume din certificate de naștere, de a face ca tații să nu mai fie tați și șă nu mai datoreze întreținere copiilor.

Răspunsul este scrie negru pe alb în art. 510 C.Civ. „Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește părintele de obligația sa de a da întreținere copilului”.

În ce legi sunt scrise toate astea?

În Legea nr. 272/2004. Și în Codul Civil, din care cităm:

Art. 483. Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.

Art. 508 (1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului. (2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.

Art. 509 Întinderea decăderii (1) Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la data pronunţării hotărârii. (2) Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor.
Art. 511 Instituirea tutelei. În cazul în care, după decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinţi, se instituie tutela.

Art. 512 Redarea exerciţiului drepturilor părinteşti (1) Instanţa redă părintelui exerciţiul drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului. (2) Până la soluţionarea cererii, instanţa poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

Nota bene:

informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus; pentru asta s-au scris tratate de drept.
Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs!

articol scris de Magdalena TĂTARU, av. și Geanina DRIAN, av.

sursa foto: pixabay.com