Nu puține sunt, din păcate, cazurile în care celălalt părinte nu respectă programul de vizită.

Am tot scris pe această temă, drept care recomandăm să citiți și acest material, care tratează pe larg chestiunea programului de relații personale, cum îi spune legea, sau de vizită, ori de vizitare, cum i se spune mai simplu.

Celălalt părinte nu respectă programul de vizită, ce pot face?

În funcție de context, la nivel teoretic, sunt mai multe soluții posibile, precum:

i. punerea în executare silită a programului de vizită existent;

ii. o nouă cerere de chemare în judecată prin care:

• să i se reducă părintelui nerezident programul de vizită prea amplu stabilit, pe care nu îl respectă, din rea-voință, dezinteres, etc;
• să se modifice programul de vizită care acum nu mai corespunde situației de fapt actuale când celălalt părinte nu respectă programul pentru că s-a mutat în altă țară, de ex;
• etc.

iii. monitorizarea relațiilor personale de către DGASPC.

„În cele ce urmează, ne vom axa pe soluția monitorizării programului de relații personale.”

Ce este un program de vizită? Cadru legal relevant

Deși avem mai multe prevederi în materie, esența este surprinsă în:

art. 396 C. civ. (1): „Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.”

art. 401 C. civ. – Drepturile părintelui separat de copil: „(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. (2) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”

art. 496  C. civ.: „(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”

Context:

• părinții necăsătoriți divorțează și, pe calea acțiunii de divorț, notarial sau în instanță, se stabilește un program de vizită;
• părinții necăsătoriți se despart și, pe cale judecătorească, se stabilește un program de relații personale pentru părintele nerezident.

Ipoteze ale scenariului în care celălalt părinte nu respectă programul de vizită:

• părintele nerezident, adică cel care nu locuiește cu copilul, nu respectă programul: nu vine/nu sună când ar trebui, nu vine deloc sau cere să vadă copilul în alte perioade decât cele stabilite;
• părintele rezident, adică cel la care locuiește copilul, nu permite/împiedică interacțiunea dintre copil si celălalt părinte, încălcând astfel programul de vizită.

Pentru a concilia părțile implicate, când celălalt părinte nu respectă programul de vizită, legiuitorul a stabilit în sarcina serviciilor de asistență socială, și, după caz a direcțiilor de asistență socială, obligația de a acorda consiliere.

În drept, această consiliere poartă numele de monitorizare a relațiilor personale.

Cine poate sesiza serviciul de asistență socială/direcția generală de protecția copilului când celălalt părinte nu respectă programul de vizită?

Oricare dintre părinți.

Pentru ce perioadă poate fi monitorizat programul de vizită?

În cazul în care celălalt părinte nu respectă programul de vizită și se constată încălcarea acestuia, se va dispune monitorizarea relațiilor personale ale copilului pentru o durată de până la 6 luni.

Concomitent, va fi sesizată și instanță de tutelă în vederea suplinirii acordului părintelui care se opune sau, după caz, pentru modificarea măsurilor privitoare la copil.

În ce constă monitorizarea programului de legături personale?

Când celălalt părinte nu respectă programul de vizită, monitorizarea obligă reprezentanții  serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială să:

• asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic;
• asiste la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta;
• să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință executorie.

La finalul perioadei de monitorizare, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială au obligația de a întocmi un raport în acest sens. Raportul de monitorizare se înmânează fiecăruia dintre părinți și poate fi folosit ca probă în instanță.

De asemenea, cu ocazia monitorizării, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială realizează intervievarea părinților, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaționează, precum și a altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

Care sunt măsurile ce se pot dispune la sfârșitul programului de monitorizare, când celălalt părinte nu respectă programul de vizită?

La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoana cu atribuții de asistență, poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, recomandă consilierea psihologică sau expertizarea, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică a părinților și/sau a copilului, precum și o serie de măsuri pentru îmbunătățirea relației personale dintre copil și părintele la care nu locuiește sau, după caz, instituirea unor măsuri de protecție a copilului.

În ce legi scrie despre situația în care celălalt părinte nu respectă programul de vizită?

În Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

art. 18

(4) Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a dispune consiliere, acordată de specialişti din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială sau al organismelor abilitate, atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora sau din oficiu, iar când există suspiciune de înstrăinare părintească sau orice altă formă de violenţă asupra copilului şi instanţa de judecată a fost sesizată, au obligaţia să solicite acesteia efectuarea unei expertize.

(5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit cu celălalt părinte, ori refuză sau se opune respectării măsurilor dispuse la alin. (4), serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București, la solicitarea oricăruia dintre părinți, vor dispune monitorizarea relațiilor personale ale copilului pentru o durată de până la 6 luni, concomitent cu solicitarea adresată instanței de tutelă în vederea suplinirii acordului părintelui care se opune sau, după caz, modificarea măsurilor privitoare la copil.

(6) Monitorizarea obligă reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta.

Totodată, monitorizarea obligă reprezentanții serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială să asiste şi în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, dacă instanţa judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentinţă executorie.Dispoziţiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. g). La finalul perioadei de monitorizare, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială au obligaţia de a întocmi un raport în acest sens.

 (6¹) Cu ocazia monitorizării, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială realizează intervievarea părinţilor, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaţionează în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi g), precum şi a altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, recomandă consilierea psihologică sau expertizarea, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică a părinţilor şi/sau a copilului, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte sau, după caz, instituirea unor masuri de protecţie a copilului.

(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

Nota bene

cu privire la articolul despre celălalt părinte nu respectă programul de vizită:

Considerați acest material ca fiind unul cu titlu informativ și general!

Informațiile de mai sus sunt mult simplificate pentru a fi accesibile unui public neinițiat. Astfel, nu au fost prezentate toate situațiile particulare ce pot apărea în legătură cu subiectul expus; pentru asta s-au scris tratate de drept.

Materialul este actualizat la momentul publicării; legislația poate suferi modificări, drept care vă revine Dvs. să verificați cu atenție acest aspect!

Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus.

Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs.!

articol scris de 

Ștefania COȚOVANU, avocat.

Geanina DRIAN, avocat.